Publicat pe 16 noiembrie 2022
Actualizat pe 11 septembrie 2024
Articol redactat de
Dr. Marius Iordache
Medic Specialist – Alergologie si Imunologie Clinică
Scrie o întrebareConținut
Ce este ambrozia?
Ambrozia reprezintă un gen de plante din familia Asteracee responsabilă de până la jumătate din rinitele alergice din America de Nord. Cea mai frecvent răspândită specie de plantă este Ambrosia atermisifolia. Principalele specii responsabile de fenomenele alergice sunt reprezentate de A. artemisifolia și A. trifida.
Pe parcursul unui sezon, o singură plantă poate produce miliarde de grăuncioare de polen care vor fi transportate ulterior de către vânt. Cel mai scăzut nivel de grăuncioare de polen în atmosferă este în cursul dimineții (ora 06.00), atunci când începe eliberarea polenului, iar cel mai ridicat nivel este la mijlocul zilei.
În cazul existenței unor precipitații, apa din atmosferă îndepărtează grăuncioarele de polen. Totuși, imediat după o ploaie de scurtă durată se pot întâlni nivele ridicate de polen datorită spargerii grăuncioarelor de polen de către picăturile de apă.
Simptomele alergiei la ambrozie
Principalele simptome după expunerea la polen de ambrozie sunt reprezentate de:
- Secreții nazale
- Senzație de nas înfundat
- Lăcrimare
- Strănut
- Erupții cutanate
- Edem la nivelul nazo-oro-faringelui și căilor respiratorii
- Declanșarea unor crize de astm bronșic
- Anafilaxia.
Pacienții alergici la ambrozie pot prezenta un sindrom de alergie orală în care pot apărea reacții locale la nivelul cavității orale după consumul unor anumite fructe (kiwi, banana, pepene, etc), vegetale (castraveți, zucchini, cartofi, pătrunzel, țelină, etc) sau nuci. Prin pregătirea termică a acestor produse se denaturează proteinele și scade alergenicitatea (cu excepția țelinei și a nucilor).
Prevenire
Prima măsură pentru prevenirea simptomelor este evitarea contactului cu polenul de ambrozie. Pentru realizarea acestei măsuri se pot întreprinde acțiuni de control a răspândirii ambroziei în comunități. Se pot utiliza mai multe tipuri de substanțe pentru eradicarea chimică a plantei dar în timp aceasta poate dezvolta mecanisme de rezistență. De asemenea, se ridică și problema toxicității asupra animalelor și oamenilor dar și a altor plante. Îndepărtarea mecanică reprezintă de asemenea o opțiune.
În interiorul locuinței se poate realiza un climat controlat prin intermediul aparatelor de aer condiționat cu filtru de polen și a purificatoarelor de aer. La intrarea în locuință este recomandată schimbarea hainelor utilizate în exterior care pot conține grăuncioare de polen și spălarea cel puțin a zonelor corpului expuse (neacoperite de îmbrăcăminte).
Tratament
Din punct de vedere farmaceutic și fitoterapic există numeroase linii de tratament sistemic (antihistaminice de diverse generații în primul rând, antagonisti de receptori de leukotriene, etc) și local (antihistaminice, corticosteroizi, stabilizatori de membrană mastocitară, etc) care se pot folosi în funcție de simptomatologie, gravitate și particularitățile fiecărui pacient. În cazul în care un pacient nu răspunde la un anumit tratament, schema terapeutică se ajustează prin creșterea dozei, adăugarea unor noi medicamente sau prin înlocuirea lor pentru realizarea unui control al simptomatologiei.
În funcție de necesitate se poate recurge la imunoterapie alergen-specifică sublinguală (SLIT) sau subcutanată (SCIT) care poate conduce la ameliorare simptomatologiei și rezultate pe termen lung. Desensibilizarea prin imunoterapie alergen-specifică constă în 2 etape: o etapă de inițiere și o etapă de întreținere. Pentru a fi eficientă, durata imunoterapiei alergen-specifică este de 3-5 ani. În cazul SLIT, inițierea se realizează în cabinetul de Alergologie și Imunologie Clinică, ulterior administrările putându-se realiza la domiciliu. În cazul SCIT, administrările se realizează doar în cabinetul de Alergologie și Imunologie Clinică.
Articol redactat de
Dr. Marius Iordache
Medic Specialist – Alergologie si Imunologie Clinică
Scrie o întrebare