Disartria

Publicat pe 31 iulie 2020

Actualizat pe 15 iulie 2021

Disartria reprezintă dificultatea de vorbire cauzată de leziuni ale creierului sau modificări ale creierului suferite ulterior în viață.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Simptomele de disartrie

Un copil sau adult cu disartrie pot avea următoarele simptome:

• vorbire incoerentă, vorbire nazală sau glas șoptit;
• o voce încordată și răgușită;
• volumul vocii prea ridicat sau prea scăzut;
• probleme de vorbire în ritm regulat, cu ezitări frecvente;
• vorbire monotonă;
• dificultate cu mișcările limbii și buzelor;
• dificultăți de înghițire (disfagie), ceea ce poate duce la salivare constantă.

Ca urmare a acestor probleme, o persoană cu disartrie poate fi dificil de înțeles. În unele cazuri, acestea pot fi capabile să producă doar fraze scurte, cuvinte sau deloc vorbire inteligibilă. Disartria nu afectează inteligența sau înțelegerea, dar o persoană cu afecțiunea poate avea probleme și în acest sens. Problemele de vorbire pot afecta și interacțiunea socială, ocuparea forței de muncă și educația.

Cauzele disartriei

Mușchii folosiți pentru vorbire sunt controlați de creier și de sistemul nervos. Disartria se poate dezvolta dacă oricare dintre acestea se deterioriază în diverse moduri. Disartria poate fi:

• de dezvoltare – când apare ca urmare a afectării creierului înainte sau la nașterii, un exemplu fiind paralizia cerebrală.
• dobândită – când apare ca urmare a modificărilor ulterioare ale creierului, cum ar fi leziunile cauzate de un accident vascular cerebral, leziuni severe la nivelul capului, tumori cerebrale sau afecțiuni progresive, cum ar fi boala Parkinson sau boala neuronilor motorii.

Disartria la copii este de obicei de dezvoltare, în timp ce disartria la adulți este adesea dobândită, deși nu există o regulă în acest sens. Conform studiilor, îmbunătățirea limbajului și pronunției cuvintelor în cazul disartriei depinde de cauza și amploarea leziunilor sau disfuncției creierului. Unele cauze sunt stabile, pot fi controlate, în timp ce altele se pot agrava în timp.

Diagnosticarea disartriei

Logopezii pot efectua o evaluare pentru a determina amploarea problemei de vorbire. V-ar putea solicita dumneavoastră sau copilului dumneavoastră următoarele aspecte:

• emiterea anumitor sunete diferite;
• vorbirea despre un subiect familiar;
• numărarea sau spunerea în ordine a zilelor săptămânii;
• citirea cu voce tare a unui pasaj.

Terapeutul poate dori, de asemenea, să examineze mișcarea mușchilor gurii și ai cutiei vocale (laringe) și poate dori să facă o înregistrare.

Tratarea disartriei

Logopedul va încerca să îmbunătățească și să maximizeze capacitatea de a vorbi. Vă va ajuta să găsiți diferite modalități de comunicare și veți primi sfaturi, atât pentru dvs. cât și pentru familie, despre cum să vă adaptați la noua situație. Există posibilitatea de a vi se recomanda:

• strategii de îmbunătățire a vorbirii, cum ar fi încetinirea vorbirii;
• exerciții pentru îmbunătățirea volumului sau clarității vorbirii;
• dispozitive de asistență, cum ar fi o simplă tablă cu litere, un amplificator sau un sistem computerizat de transformare a textului în sunet.

Consultați logopedul dacă sunteți interesat să faceți o evaluare. Acesta vă va putea oferi informații și sfaturi suplimentare despre organizarea unei evaluări și ajutor în a vă îmbunătăți comunicarea.

Nu există nicio garanție că logopedia poate îmbunătăți vorbirea tuturor celor cu disartrie. Succesul tratamentului va depinde de amploarea și localizarea leziunilor sau disfuncției creierului, de starea care o determină și de circumstanțele personale ale individului în cauză.

Sfaturi de comunicare

Următoarele sfaturi vă pot ajuta să comunicați mai eficient dacă aveți disartrie sau dacă comunicați cu cineva cu afecțiunea respectivă :

• inspirați adânc înainte de a începe să vorbiți;
• depuneți efort suplimentar în a spune cuvinte cheie;
• vorbiți lent, spunând câte un cuvânt pe rând, dacă este necesar;
• lasăți un spațiu clar între fiecare cuvânt;
• atrageți atenția ascultătorului – de exemplu, spunându-i numele înainte de a începe să le vorbiți pentru ca acesta să se concentreze la ceea ce doriți să comunicați;
• păstrați propozițiile scurte și evitați conversațiile lungi dacă vă simțiți obosit;
• reduce zgomotul de fundal – de exemplu, opriți televizorul sau radioul;
• repetați de mai multe ori ceea ce nu s-a înțeles dacă este necesar.

Sfaturi pentru familie, prieteni și îngrijitori

Dacă vorbiți cu o persoană cu disartrie, este posibil să găsiți următoarele sfaturi utile:

• reduceți distragerile și zgomotul de fundal atunci când aveți o conversație;
• priviți persoana în timp ce vorbește;
• dați un timp mai mare să răspundă – dacă se simt grăbiți sau presați să vorbească, pot deveni anxioși, ceea ce le poate afecta capacitatea de a comunica;
• fiți atent la terminarea propozițiilor sau la corectarea erorilor din limbajul lor, deoarece acest lucru poate provoca resentimente și incomoditate;
• dacă nu înțelegeți ce încearcă să comunice, nu vă prefaceți că înțelegeți – aceștia ar putea să fie deranjați – este întotdeauna cel mai bine să fiți sincer atunci când nu înțelegeți;
• dacă este necesar, solicitați clarificări prin solicitarea dăspunsului cu da/nu sau parafrazând – de exemplu, spuneți: „M-ați întrebat dacă am fost la magazin?”.

Întrebări frecvente

[1] NHS

Articol redactat de Adrian Stoianovici