Encefalita

Publicat pe 15 iunie 2020

Actualizat pe 30 iulie 2021

Encefalita este o afecțiune neobișnuită, dar gravă, în care creierul este inflamat. Encefaliata poate pune viața în pericol și necesită tratament urgent în spital. Oricine poate fi afectat, dar cei foarte tineri și foarte bătrâni prezintă cel mai mare risc.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Simptomele encefalitei

Simptomele encefalitei pot fi ușoare la început, dar pot deveni mai grave peste câteva ore sau zile. Ocazional, simptomele se dezvoltă treptat, în câteva săptămâni sau chiar luni.

Simptome timpurii

Primele simptome ale encefalitei pot fi similare cu gripa, cum ar fi:

• temperatură mare
• dureri de cap
• stare de rău
• durere musculară și de articulații

Unele persoane pot avea, de asemenea, pete pe piele sau erupții cutanate.

Aceste simptome timpurii nu apar întotdeauna și uneori primele semne de encefalită pot fi simptome mai grave.

Simptome grave

Simptomele mai severe apar atunci când creierul este afectat. Aceste simptome sunt:

• confuzie sau dezorientare
• somnolenţă
• convulsii sau stări epileptice
• schimbări de personalitate și comportament, cum ar fi agitație
• dificultate de vorbire
• slăbiciune sau pierdere de mișcare în unele părți ale corpului
• percepere vizuală sau auditivă a unor lucruri inexistente (halucinații )
• pierderea simțurilor în anumite părți ale corpului
• mișcări incontrolabile ale ochilor, cum ar fi mișcarea ochiului în lateral
• probleme cu vederea
• pierderea cunpștinței

Pot exista, de asemenea, simptome de meningită, cum ar fi o durere de cap severă, sensibilitate la luminile strălucitoare, gâtul rigid și erupții sau iritații ale pielii.

Când trebuie să vă adresați medicului

Apelați imediat 112 dacă prezentați simptome grave de encefalită. Este o urgență medicală care trebuie văzută în spital cât mai curând posibil.

Cauzele encefalitei

Nu este întotdeauna clar ce provoacă encefalita. Cauza este de obicei o infecție sau o problemă cu sistemul imunitar (apărarea naturală a organismului).

Infecţii

Encefalita poate apărea atunci când o infecție se răspândește în creier. Multe dintre infecțiile asociate cu această afecțiune sunt destul de frecvente și sunt de obicei ușoare.

Encefalita se datorează cel mai adesea unui virus, cum ar fi:

• virusuri herpes simplex, care provoacă răni și herpes genital (aceasta este cea mai frecventă cauză de encefalită)
• virusul varicelo-zosterian, care provoacă varicelă și zona zoster
• virusul care provoacă rujeolă, oreion și rubeolă
• virusuri răspândite de animale, care provoacă boli precum encefalita de căpușă, encefalita japoneză, rabia (și eventual virusul Zika)

Encefalita cauzată de un virus este cunoscută sub numele de “encefalită virală”. În cazuri rare, encefalita este cauzată de bacterii, ciuperci sau paraziți.

Infecțiile se pot transmite, dar encefalita în sine nu se răspândește de la persoană la persoană.

Probleme cu sistemul imunitar

Sistemul imunitar protejează organismul de boli și infecții. Când germenii intră în organism, sistemul imunitar îi atacă pentru a-i opri provocând o infecție gravă. în cazuri foarte rare, apare o problemă cu sistemul imunitar și acesta atacă greșit creierul, provocând encefalită. Acest lucru poate fi declanșat de:

• o infecție anterioară într-o altă zonă a corpului (ceea ce se întâmplă de obicei cu câteva săptămâni mai devreme)
• o creștere (tumoră) necanceroasă sau canceroasă într-o zonă a corpului
• un vaccin (în cazuri foarte rare, dar beneficiile vaccinării depășesc cu mult riscul de encefalită)

Encefalita datorată unei reacții la o infecție anterioară este cunoscută sub denumirea de “encefalită post-infecțioasă”. Dacă este cauzată de o tumoare sau nu se cunoaște cauza, se numește “encefalită autoimună”.

Diagnostic

Simptomele encefalitei pot avea o serie de cauze posibile, astfel încât pot fi necesare mai multe teste pentru diagnosticarea acesteia.

Scanări ale creierului

O scanare a creierului poate ajuta la diagnosticarea encefalitei sau a altei probleme, cum ar fi un accident vascular cerebral, o tumoră cerebrală sau un anevrism cerebral. Cele două tipuri principale de scanări utilizate sunt:

• scanarea CT
• scanarea RMN

Puncție lombară

Puncția lombară este procedura de prelevare a unei mostre de lichid cefalorahidian în scopul diagnosticării encefalitei sau altor afecțiuni. Pentru procedură:

• pacientul se culcă pe o parte și își ridică genunchii spre bărbie
• se utilizează un anestezic local pentru a amorți partea inferioară a spatelui
• se introduce un ac în partea inferioară a coloanei vertebrale și se prelevează o mostră de lichid

Proba va fi verificată dacă există semne de infecție sau o problemă cu sistemul imunitar, care sunt principalele cauze ale encefalitei.

Alte teste

Alte teste pot include:

• o electroencefalogramă (EEG) – unde sunt așezați mici electrozi pe scalp, care preiau semnalele electrice din creier și indică o activitate anormală a creierului
• teste de sânge, urină sau alte lichide corporale pentru a verifica existența unei infecții

Tratamente pentru encefalită

Encefalita trebuie tratată de urgență. Tratamentul presupune abordarea cauzei care stă la baza acesteia, ameliorarea simptomelor și susținerea funcțiilor organismului.

Encefalita se tratează în spital – de obicei într-o unitate de terapie intensivă (ATI), care este destinată persoanelor care sunt foarte bolnave și au nevoie de îngrijiri suplimentare.

Cât de mult timp trebuie să stea pacientul în spital poate varia de la câteva zile la câteva săptămâni sau chiar luni.

Tratarea cauzei

Dacă se identifică cauza encefalitei, tratamentul va începe imediat. Tratamentele posibile includ:

• medicamente antivirale – utilizate dacă encefalita este cauzată de virusurile herpes simplex sau cele care produc varicelă; de obicei se administrează în venă de trei ori pe zi, timp de 2 până la 3 săptămâni
• injecții de steroizi – utilizate dacă encefalita este cauzată de o problemă cu sistemul imunitar și uneori în cazuri legate de virusul varicelei; tratamentul durează de obicei câteva zile
• terapie cu imunoglobulină – medicament care ajută la controlul sistemului imunitar
• plasmafereză – o procedură care elimină din sânge substanțele care atacă creierul
• intervenții chirurgicale pentru eliminarea creșterilor anormale (tumori) – dacă encefalita a fost declanșată de o tumoră într-o zonă a corpului
• antibiotice sau medicamente antifungice – utilizate dacă encefalita este cauzată de o infecție bacteriană sau fungică

Alte tratamente

Dacă nu există tratament pentru cauza de bază, este oferit tratament pentru a sprijini organismul, pentru a ameliora simptomele și pentru a permite cele mai bune șanse de recuperare. Aceasta poate implica:

• lichide administrate intravenos pentru a preveni deshidratarea
• calmante pentru a reduce disconfortul sau temperatura ridicată
• medicamente pentru a controla convulsiile sau stările epileptice
• medicamente care să ajute pacientul să se relaxeze dacă este foarte agitat
• administrare de oxigen pentru a sprijini plămânii – uneori poate fi utilizat un ventilator pentru a controla respirația
• medicamente pentru a preveni acumularea de presiune în interiorul craniului

Există studii în care au fost analizate efectele medicamentelor antiepileptice pentru convulsiile acute și cronice la copiii cu encefalită.

Ocazional, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a reduce presiunea intracraniană dacă medicamentele nu ajută.

Complicațiile encefalitei

Encefalita este o afecțiune gravă și, deși unele persoane se vor recupera bine, poate provoca probleme persistente și poate fi fatală. De exemplu, encefalita datorată virusului herpes simplex (cel mai frecvent tip de encefalită) este fatală în 1 din 5 cazuri chiar dacă este tratată, și provoacă probleme persistente la aproximativ jumătate din pacienți.

Șansele unui tratament de succes sunt mult mai mari dacă encefalita este diagnosticată și tratată rapid.

Complicații frecvente

Encefalita poate deteriora creierul și poate provoca probleme pe termen lung, inclusiv:

• pierderi de memorie
• schimbări de personalitate și comportament
• probleme de vorbire și limbaj
• probleme de înghițire
• convulsii sau crize epileptice – cunoscute sub numele de epilepsie
• probleme emoționale și psihologice, cum ar fi anxietatea, depresia, și modificările de dispoziție
• probleme de atenție, concentrare, planificare și rezolvarea problemelor
• probleme cu echilibrul, coordonarea și mișcarea
• oboseală persistentă

Aceste probleme pot avea un impact semnificativ asupra vieții persoanei afectate, precum și a familiei, prietenilor și personalului de îngrijire.

Sprijin și reabilitare

Recuperarea după encefalită poate fi un proces lung, lent și dificil. Mulți oameni nu se vor recupera complet niciodată. Există servicii de specialitate pentru a ajuta recuperarea și pentru a ajuta persoana să se adapteze la orice probleme persistente – aceasta este cunoscută sub numele de reabilitare.

Reabilitarea poate implica sprijin din partea:

• unui neuropsiholog – specialist în leziuni cerebrale și reabilitare
• unui terapeut profesionist – care poate identifica zonele cu probleme din viața de zi cu zi a persoanei și poate elabora soluții practice
• unui fizioterapeut – care poate ajuta cu problemele de mișcare
• unui logoped și specialist în limbaj – care poate ajuta cu comunicarea

Ajutor și sfaturi

Societatea Română de Neurologie poate furniza informații privind encefalita. De asemenea, vă poate recomanda specialiștii potriviți care să vă ajute în situația dvs.

Prevenirea encefalitei

Nu este întotdeauna posibilă prevenirea encefalitei, dar unele dintre infecțiile care o provoacă pot fi prevenite prin vaccinare. Acestea includ:

• vaccinul împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei – o vaccinare de rutină oferită tuturor copiilor
• vaccinul împotriva encefalitei japoneze – recomandat călătorilor în zone cu risc, cum ar fi zone din Asia
• vaccinul împotriva encefalitei de căpușă, – recomandat călătorilor în anumite zone ale Europei și Asia
• vaccinarea antirabică – recomandată călătorilor în zone cu risc, în care accesul la îngrijiri medicale este probabil să fie limitat

Întrebări frecvente despre encefalită

[1] NHS

Articol redactat de Adrian Stoianovici