Endocardita

Publicat pe 15 iunie 2020

Actualizat pe 16 februarie 2023

Endocardita este o infecție rară și potențial fatală a învelișului interior al inimii (endocardul). Cel mai des este cauzată de bacteriile care intră în sânge și ajung la inimă.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Cauze

Endocardita este cauzată de bacteriile din fluxul sanguin care se înmulțesc și se răspândesc la nivelul învelișului interior al inimii (endocard). Endocardul se inflamează, provocând deteriorarea valvelor inimii.

De obicei, inima este bine protejată împotriva infecției, astfel încât bacteriile pot trece inofensiv. Dar dacă valvele inimii sunt deteriorate sau aveți o valvă artificială, este mai ușor pentru bacterii să se dezvolte și să ocolească răspunsul imun normal la infecție.

Pe locul infecției se pot dezvolta mici grupuri de bacterii. Există riscul ca aceste aglomerări să acționeze într-un mod similar cu cheagurile de sânge, să se deplaseze prin fluxul sanguin și să blocheze alimentarea cu sânge a organelor. Aceasta poate provoca insuficiența organului sau declanșarea unui accident vascular cerebral.

Cum ajung bacteriile la inimă

Există mai multe moduri prin care bacteriile pot intra în sânge.

Prin gură

Activitățile zilnice, cum ar fi spălarea dinților sau mestecarea mâncării, pot permite uneori bacteriilor să intre în fluxul sanguin. Riscul este crescut dacă dinții și gingiile sunt în stare proastă, deoarece facilitează intrarea bacteriilor.

Infecţii

Bacteriile se pot răspândi de la locul unei infecții preexistente, cum ar fi o infecție a pielii sau o infecție a gingiilor. De asemenea, bacteriile pot intra în corp ca urmare a unei infecții cu transmitere sexuală (ITS) cum ar fi chlamydia sau gonoreea.

Prin ace și tuburi

Orice procedură medicală care implică introducerea unui instrument medical în interiorul corpului are un risc asociat minor de introducere a bacteriilor în fluxul sanguin. Instrumentele care au fost asociate cu endocardita includ:

• seringi
• catetere urinare – tuburi utilizate pentru drenarea vezicii urinare
• tuburile utilizate în timpul dializei – un tratament care implică replicarea funcțiilor rinichilor
• laparoscopul – un tub mic, flexibil, cu o sursă de lumină și o cameră la un capăt, utilizat în chirurgia laparoscopică

Persoane cu risc de endocardită

Există o serie de lucruri care vă pot face inima mai vulnerabilă la infecții și care pot crește șansele de a dezvolta endocardită. Acestea includ:

• boli ale valvei cardiace
• valve artificiale
• cardiomiopatie hipertropică
• injectarea de medicamente
• endocardită fungică

Boli ale valvelor cardiace

Boala valvelor cardiace este un termen general care descrie problemele de sănătate care afectează valvele inimii. Două tipuri de boli ale valvei cardiace cresc riscul de endocardită:

• stenoza valvulară – unde valvele inimii se îngustează, perturbând fluxul de sânge prin inimă
• regurgitarea valvulară – în cazul în care valvele inimii nu se închid corect, sângele se scurge în direcția greșită

Bolile valvelor inimii pot fi:

• congenitale – pacientul se naște cu afecțiunea
• dobândite – afecțiunea se dezvoltă mai târziu în timpul vieții

Cauzele bolilor valvelor inimii dobândite includ:

• un atac de cord anterior – un atac de cord poate deteriora mușchii care înconjoară și sprijină valva, împiedicând valvele să funcționeze corect
• hipertensiunea arterială – fără tratament, creșterea tensiunii arteriale (hipertensiunea arterială) poate slăbi țesutul din jurul valvelor
• febra reumatică – un tip de infecție bacteriană care poate dăuna inimii

Valve artificiale

Valvele protetice (artificiale) sunt folosite pentru a înlocui valvele deteriorate de boli. Bacteriile se pot fixa în jurul valvelor protetice, declanșând ocazional endocardita.

Cardiomiopatie hipertropică

În cardiomiopatia hipertrofică , celulele musculare cardiace cresc și pereții camerelor inimii se îngroșează. Scade dimensiunea camerelor inimii, astfel încât acestea nu pot conține mult sânge, iar pereții nu se pot relaxa corect și se pot întări.

Medicamente injectabile

Persoanele care injectează medicamente ilegale, cum ar fi heroina sau metamfetamina, au un risc crescut de a dezvolta endocardită. Acest lucru se datorează faptului că acele nesterilizate permit bacteriilor să intre în fluxul sanguin iar injecțiile repetate fac pielea mai vulnerabilă la infecții.

Endocardita fungică

Endocardita cauzată de o infecție fungică este mai rară decât endocardita bacteriană și, de obicei, mai gravă. Riscul de endocardită fungică crește dacă:

• injectați medicamente
• aveți antecedente de intervenții chirurgicale cardiace
• aveți un cateter venos central – un tub conectat la o venă în gât, inghinal sau în piept, care este utilizat pentru a se administra medicamente sau lichide persoanelor bolnave grav
• aveți un sistem imunitar slăbit – fie ca urmare a unei stări de sănătate care afectează sistemul imunitar, cum ar fi HIV , fie ca efect secundar al anumitor tipuri de tratamente, cum ar fi chimioterapia.

Simptomele endocarditei

Simptomele endocarditei se pot dezvolta rapid pe parcursul a câtorva zile (endocardită acută), sau lent pe parcursul a câteva săptămâni sau posibil luni (endocardită subacută). Endocardita subacută este mai frecventă la persoanele cu boli cardiace congenitale.

Cele mai frecvente simptome ale endocarditei includ:

• temperatură mare
• frisoane
• transpirații nocturne
• dureri de cap
• scurtarea respirației, în special în timpul activității fizice
• tuse
• oboseală
• dureri musculare și articulare

Alte simptome pot include:

• mici pete roșii sau purpurii pe piele (peteșii)
• linii înguste de sânge, de culoare roșu-brun, care curg pe sub unghii
• noduli roșii dureroși în buricele degetelor
• pete roșii nedureroase pe palme și tălpi
• confuzie

Când trebuie să solicitați sfaturi medicale

Contactați medicul cât mai curând posibil dacă prezentați oricare dintre simptomele de mai sus, în special dacă prezentați un risc mai mare de a dezvolta endocardită, cum ar fi un istoric de boli de inimă.

Un accident vascular cerebral este una dintre cele mai grave complicații care se pot dezvolta din endocardită. Cel mai eficient mod de a identifica simptomele unui accident vascular cerebral este să vă amintiți următoarele:

• Fața – este posibil ca fața să fie căzută pe o parte, persoana nu poate să zâmbească, sau gura sau ochiul au căzut
• Brațele – persoana cu suspiciune de accident vascular cerebral nu poate ridica ambele brațe și să le mențină ridicate din cauza slăbiciunii sau amorțelii
• Vorbirea – vorbirea poate fi neclară sau distorsionată sau este posibil ca persoana să nu poată vorbi deloc în ciuda faptului că pare să fie trează; s-ar putea să aibă probleme și în a înțeleage ce li se spune

Sunați imediat la 112 dacă observați oricare dintre aceste semne sau simptome.

Diagnostic

Pentru a diagnostica endocardita, medicul de familie va analiza cu atenție istoricul medical, acordând o atenție deosebită oricăror probleme pe care le-ați fi putut avea cu inima. Istoricul medical permite, de asemenea, medicului de familie să identifice dacă ați suferit vreo procedură medicală recentă care v-ar fi pus în pericol de a dezvolta endocardită, cum ar fi o intervenție chirurgicală la nivelul valvelor cardiace.

Examinare fizică

Medicul va verifica dacă există simptome de endocardită, cum ar fi febră sau noduli (mici umflături) la nivelul degetelor. De asemenea, va asculta inima folosind un stetoscop pentru a vedea dacă ați dezvoltat un murmur al inimii. Un murmur al inimii este acela în care bătăile inimii au un sunet suplimentar sau neobișnuit cauzat de fluxul de sânge perturbat prin inimă.

Simptomele endocarditei sunt similare cu cele ale altor afecțiuni de sănătate, de aceea este important ca alte posibile cauze să fie excluse. Uneori este posibil să fie nevoie de teste suplimentare.

Analize de sânge

Testele de sânge pot fi utilizate pentru a ajuta la diagnosticarea endocarditei sau pentru a identifica cel mai eficient tratament. Testele de sânge pot include:

• un test de cultură a sângelui pentru a verifica dacă există anumite bacterii sau fungi
• un test al vitezei de sedimentare a eritrocitelor (VSH)
• un test de proteine C reactive (CRP)

Ecocardiograma

Ecocardiograma folosește unde sonore pentru a scana inima. Acestea pot produce imagini exacte ale mușchiului cardiac, camerelor și valvelor inimii. Acest lucru permite medicului să examineze mai îndeaproape structura și funcția inimii.

O ecocardiogramă este adesea folosită pentru a verifica eventualele aglomerații de bacterii care s-ar fi format și poate ajuta la detectarea țesutului cardiac infectat sau deteriorat.

Aceste scanări pot fi efectuate prin:

• aplicarea directă a unei sonde pe piept
• înghițirea unei sonde pentru a permite studierea inimii din interiorul esofagului (ecou transoesofagian)

Ecoul transoesofagian permite imagini mult mai clare ale inimii, deoarece esofagul se află chiar în spatele inimii.

Scanare CT

Scanarea CT folosește raze X pentru a face fotografii în interiorul corpului. Se utilizează un computer care adună apoi imaginile împreună. Este utilă pentru identificarea prezenței puroiului (abcese).

Tratarea endocarditei

Antibiotice

Majoritatea cazurilor de endocardită pot fi tratate cu antibiotice. De obicei, este necesară o internare la spital, astfel încât antibioticele să poată fi administrate printr-o perfuzie (intravenos). În timp ce sunteți în spital, se vor lua probe de sânge pentru a vedea cât de bine funcționează tratamentul. Odată ce febra și simptomele severe scad, puteți să părăsiți spitalul și să continuați să luați antibioticele acasă.

În funcție de gravitatea stării dvs., tratamentul cu antibotice durează de obicei 2 până la 6 săptămâni.

Dacă simptomele sunt deosebit de severe, se poate prescrie un amestec de antibiotice diferite înainte de rezultatele probelor de sânge. Aceasta este o măsură de precauție pentru a preveni agravarea simptomelor. Dacă proba de sânge arată că infecția este provocată de fungi, vi se va prescrie un medicament antifungic.

Intervenție chirurgicală

Endocardita poate provoca leziuni grave ale inimii. Puteți consulta un cardiolog, specialist în boli ale inimii și vaselor de sânge, astfel încât inima să poată fi evaluată mai amănunțit. Este posibil să fie nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a repara deteriorarea inimii.

Intervenția chirurgicală este recomandată de obicei dacă:

• simptomele sau rezultatele testelor sugerează că ați avut o insuficiență cardiacă, o afecțiune serioasă în care inima nu pompează suficient sânge în corp
• continuați să aveți o temperatură ridicată (febră), în ciuda tratamentului cu antibiotice sau antifungice
• endocardita este cauzată de ciuperci deosebit de agresive sau de bacterii rezistente la medicamente
• prezentați unul sau mai multe cheaguri de sânge în ciuda tratamentului cu antibiotice sau antifungice
• aveți o valvă de inimă artificială (protetică)
• rezultatele ecocardiogramei sugerează că în interiorul inimii s-a dezvoltat o colecție de puroi (abces) sau un pasaj anormal (fistulă)

Cele trei proceduri chirurgicale principale utilizate pentru tratarea endocarditei sunt:

• repararea valvei cardiace deteriorate
• înlocuirea valvelor cardiace deteriorate cu valve protetice
• drenarea abceselor și repararea eventualelor fistule care s-ar fi putut dezvolta în mușchiul inimii

Persoanele afectate de endocardită

Endocardita este o afecțiune rară, chiar și la cei cu un risc crescut de a dezvolta această afecțiune. Este mai frecventă la persoanele în vârstă, jumătate din cazurile totale se dezvoltă la persoane cu vârsta peste 50 de ani.

Au fost înregistrate cazuri de endocardită și la copii, în special la cei născuți cu boli cardiace congenitale.

Sunt afectați de două ori mai mulți bărbați decât femei.

Deși poate părea ciudat, rata de endocardită crește din cauza progreselor în îngrijirile medicale. Acest lucru se datorează faptului că există un număr din ce în ce mai mare de persoane care sunt tratate prin chirurgia de înlocuire a valvei sau chirurgie pentru repararea bolilor congenitale de inimă.

Prevenirea endocarditei

Dacă aveți un risc crescut de a dezvolta endocardită, este important să limitați expunerea la orice infecție care ar putea să o declanșeze. Același lucru este valabil și dacă ați fost anterior afectați de endocardită, deoarece aceasta poate reapărea adesea la anumite persoane.

Practicați o bună igienă orală

Dacă aveți un risc crescut de a dezvolta endocardită, este important să practicați o igienă orală și dentară bună. Nu lăsați netratate abcesele și bolile gingivale.

Vizitați medicul stomatolog în mod regulat pentru a vă asigura că mențineți o sănătate orală bună și pentru a reduce la minimum riscul ca bacteriile să intre în fluxul sanguin prin gură.

Aveți grijă de pielea dvs.

Spălarea periodică a pielii cu un săpun antibacterian va ajuta la scăderea riscului de a dezvolta o infecție a pielii. De asemenea, este foarte important să spălați cu atenție tăieturile sau zgârieturile imediat ce le observați, pentru a preveni infectarea acestora.

Contactați medicul pentru sfaturi dacă dezvoltați simptomele unei infecții cutanate. Medicul poate prescrie antibiotice ca măsură de precauție. Printre simptomele infecției pielii se numără:

• roșeața și umflarea zonei afectate a pielii
• pielea este sensibilă și caldă la atingere
• are loc o scurgere de puroi sau lichid din zona afectată a pielii

O infecție a pielii poate conduce la o stare generală proastă, ceea ce duce la simptome precum:

• temperatură mare
• stare de rău
• tremurături
• frisoane

De asemenea, evitați orice procedură cosmetică care implică rănirea pielii, cum ar fi piercingul și tatuarea corpului.

Rolul antibioticelor în prevenirea endocarditei

Cercetările au descoperit că beneficiile antibioticelor în prevenirea endocarditei sunt depășite de riscul de a provoca reacții adverse grave.

Antibioticele trebuie utilizate numai atunci când este absolut necesar. De fiecare dată când se folosesc antibiotice, șansele ca bacteriile să devină rezistente la ele sunt mari.

Antibioticele vor fi prescrise ca măsură de precauție numai dacă are loc o procedură medicală într-o zonă a corpului unde există o suspiciune de infecție, cum ar fi:

• esofag, stomac sau intestin
• aparatul reproducător sau urinar

Întrebări frecvente despre endocardită

[1] NHS

Articol redactat de Adrian Stoianovici