Epiglotita

Publicat pe 17 iunie 2020

Actualizat pe 16 februarie 2023

Epiglotita este inflamația și umflarea epiglotei. Adesea este cauzată de o infecție, dar poate apărea uneori și ca urmare a unei leziuni a gâtului. Epiglota este o clapă de țesut care se află sub limbă, în partea din spate a gâtului. Funcția sa principală este să se închidă peste trahee în timpul alimentației, pentru a preveni intrarea alimentelor pe căile respiratorii.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Simptomele epiglotitei

De obicei, simptomele epiglotitei se dezvoltă și se înrăutățesc rapid, deși se pot dezvolta în câteva zile la copii mai mari și adulți.

Printre simptome se numără:

• durere de gât severă
• dificultate și durere la înghițire
• dificultate de respirație, care se poate îmbunătăți atunci persoana când se apleacă în față
• respirație care sună anormal și cu adâncime (stridor)
• temperatură ridicată (febră) de 38C sau mai mare
• iritabilitate și neliniște
• vocea înăbușită sau răgușită
• salivă abundentă

Principalele simptome ale epiglotitei la copiii mici sunt febra, dificultățile de respirație, stridor și vocea răgușită. La adulți și copii mai mari, dificultățile de înghițire și salivatul excesiv sunt principalele simptome.

Când trebuie consultat medicul

Epiglotita este considerată o urgență medicală, deoarece o epiglotă umflată poate restricționa aportul de oxigen la plămâni. Apelați 112 dacă credeți este posibil să fie epiglotită.

În așteptarea ambulanței, nu trebuie să încercați să examinați gâtul copilului, nu plasați nimic în interiorul gurii și nu îl așezați pe spate. Acest lucru poate agrava simptomele. Este important să rămâneți calmi și nu provocați panică sau suferință.

Epiglotita poate fi fatală dacă gâtul se blochează complet. Majoritatea oamenilor se recuperează completă cu un tratament adecvat.

Tratarea epiglotitei

Epiglotita se tratează în spital. Primul lucru pe care echipa medicală îl va face este să asigure căile respiratorii ale persoanei pentru a se asigura că poate respira corect.

Securizarea căilor aeriene

Se va da o mască de oxigen pentru a furniza oxigen cu concentrație înaltă în plămâni. Dacă acest lucru nu funcționează, va fi introdus un tub în gura persoanei și împins peste epiglotă în trahee. Tubul va fi conectat la o sursă de alimentare cu oxigen.

În cazuri grave în care există o nevoie urgentă de a asigura căile respiratorii, poate fi făcută o mică tăietură în gât în fața traheei, astfel încât să poată fi introdus un tub. Tubul este apoi conectat la o sursă de alimentare cu oxigen.

Această procedură se numește traheostomie și permite oxigenului să intre în plămâni în timp ce ocolește epiglota.

O traheostomie de urgență poate fi efectuată sub anestezie locală sau anestezie generală.

Odată ce căile respiratorii au fost securizate și persoana poate respira fără restricții, poate fi găsit un mod mai confortabil și mai convenabil de a ajuta respirația. Acest lucru se realizează, de obicei, introducând un tub prin nas și în trahee. Vor fi administrate lichide prin perfuzie în venă până când persoana poate să înghită.

După ce acest lucru este realizat și se consideră că situația este sigură, pot fi efectuate unele teste, cum ar fi:

• o laringoscopie fibreoptică – este utilizat un tub flexibil cu o cameră atașată la un capăt (laringoscop), pentru a examina gâtul
• probă de exudat – pentru a depista orice urmă de bacterii sau virusuri
• analize de sânge – pentru a verifica numărul de celule albe din sânge (un număr mare indică faptul că poate exista o infecție) și să identifice orice urme de bacterii sau virusuri în sânge
• o radiografie sau o scanare CT – folosită uneori pentru a verifica nivelul de inflamare

Orice infecție de bază va fi tratată cu antibiotice.

Cu un tratament prompt, majoritatea oamenilor se recuperează după aproximativ o săptămână și pot ieși din spital după 5 până la 7 zile.

Cauzele epiglotitei

Epiglotita este de obicei cauzată de o infecție cu bacterii Haemophilus influenzae de tip b (Hib).

La fel ca epiglotita, Hib poate provoca o serie de infecții grave, cum ar fi pneumonia și meningita.

Se răspândește în același mod ca răceala sau virusul gripal. Bacteriile se află în picăturile minuscule de salivă și mucus propulsate în aer atunci când o persoană infectată tușește sau strănută. Infecția se ia respirând aceste picături sau, dacă picăturile au aterizat pe o suprafață sau un obiect, atingând această suprafață și apoi atingând fața sau gura.

Cauze mai puțin frecvente ale epiglotitei includ:

• alte infecții bacteriene – cum ar fi streptococcus pneumoniae (o cauză comună a pneumoniei)
• infecții fungice – persoanele cu un sistem imunitar slăbit prezintă cel mai mult risc la aceste tipuri de infecții
• infecții virale – cum ar fi virusul varicella zoster (virusul responsabil de varicelă) și virusul herpes simplex (virusul responsabil de răni)
• traumatisme la nivelul gâtului – cum ar fi o lovitură la gât sau arsura gâtului prin consumul de lichide foarte fierbinți
• fumatul – în special droguri ilegale, cum ar fi canabisul sau cocaina

Există numeroase studii care vizează cauzele infecțioase și neinfecțioase ale epiglotitei la adulți.

Vaccinarea împotriva Hib

Cel mai eficient mod de a preveni ca copiii dumneavoastră să aibă epiglotită este să vă asigurați că vaccinările lor sunt la zi. Copiii sunt deosebit de vulnerabili la o infecție cu Hib, deoarece au un sistem imunitar subdezvoltat.

Bebelușii trebuie vaccinați împotriva Hib, ca parte a vaccinului hexavalent DTPa / VPI / Hib 6-în-1/Hep B, care protejează și împotriva difteriei, hepatitei B, tetanosului, tusei convulsive și poliomielitei.

Copiii trebuie să primească 3 doze de vaccin: la 2 luni, 4 luni și la 11 luni.

Contactați medicul de familie dacă nu sunteți sigur dacă vaccinările copilului dvs. sunt la zi.

Cine este afectat

Din cauza succesului programului de vaccinare Hib, epiglotita este rară, iar majoritatea cazurilor apar acum la adulți.

Decesele cauzate de epiglotită sunt, de asemenea, rare, mai puțin de 1% din cazuri.

Întrebări frecvente despre epiglotită

[1] NHS

Articol redactat de Adrian Stoianovici