Fibrilația atrială

Publicat pe 24 iunie 2020

Actualizat pe 15 septembrie 2021

Fibrilația atrială este o afecțiune cardiacă care determină o frecvență cardiacă neregulată și adesea rapidă. Ritmul cardiac normal ar trebui să fie regulat, și între 60 și 100 de bătăi pe minut în stare de repaos.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Simptomele fibrilației atriale

Unele persoane cu fibrilație atrială, în special persoanele în vârstă, nu prezintă niciun simptom. Anomalia este adesea descoperită doar în timpul testelor de rutină sau a investigațiilor pentru o altă afecțiune.

În mod obișnuit, se efectuează o cardioversiune (inimii i se aplică un șoc electric controlat pentru a restabili ritmul normal). După aceasta, mulți oameni se simt mult mai bine și își dau seama că înainte nu se simțeau normal. Adesea, oamenii cred că sunt obosiți sau se simt letargici din cauza îmbătrânirii, dar odată restabilit ritmul normal, își dau seama că aceste simptome au fost cauzate de fibrilația atrială.

Palpitații cardiace

Cel mai evident simptom al fibrilației atriale sunt palpitațiile inimii – unde se simte cum inima bate, flutură sau bate neregulat, de multe ori pentru câteva secunde sau, poate, pentru câteva minute. Pe lângă o bătăie neregulată a inimii, inima poate să bată foarte repede (adesea considerabil mai mare de 100 de bătăi pe minut).

Puteți măsura ritmul cardiac simțind pulsul în gât sau la încheietura mâinii.

Alte simptome pe care le puteți prezenta dacă aveți fibrilație atrială includ:

• oboseală și capacitate redusă de efort fizic
• lipsă de aer
• senzație de leșin sau amețeală
• dureri în piept

Modul în care bate inima în fibrilația atrială reduce performanța și eficiența inimii. Aceasta poate duce la tensiune arterială scăzută (hipotensiune arterială) și insuficiență cardiacă.

Ce provoacă fibrilația atrială

Când inima bate în mod normal, pereții ei musculari se strâng (se contractă) pentru a pompa sângele în corp. Se relaxează apoi pentru ca inima să se umple din nou de sânge. Acest proces se repetă la fiecare bătaie a inimii.

În fibrilația atrială, camerele superioare ale inimii (atriile) se contractă aleatoriu și uneori atât de rapid încât mușchiul cardiac nu se poate relaxa corect între contracții. Acest lucru reduce eficiența și performanța inimii.

Fibrilația atrială se întâmplă atunci când în atrii încep brusc să se descarce impulsuri electrice anormale. Aceste impulsuri înlocuiesc stimulatorul natural al inimii, care nu mai poate controla ritmul inimii. Acest lucru determină un puls extrem de neregulat. Cauza nu este pe deplin înțeleasă, dar tinde să afecteze anumite grupuri de oameni, cum ar fi cei de peste 65 de ani.

Fibrilația atrială poate fi definită în diverse moduri, în funcție de gradul în care afectează pacientul, de exmplu:

• fibrilație atrială paroxistică – episoadele vin și pleacă și, de obicei, se opresc în 48 de ore fără niciun tratament
• fibrilație atrială persistentă – fiecare episod durează mai mult de 7 zile (sau mai puțin când este tratat)
• fibrilație atrială persistentă de lungă durată – unde există fibrilație atrială continuă timp de un an sau mai mult
• fibrilație atrială permanentă – unde fibrilația atrială este prezentă tot timpul

Cine este afectat

Fibrilația atrială este cea mai frecventă perturbare a ritmului cardiac. Aceasta afectează aproximativ 7 din 100 de persoane cu vârsta peste 65 de ani și este mai frecventă în rândul bărbaților.

Fibrilația atrială este frecventă la persoanele cu alte afecțiuni cardiace, cum ar fi:

• hipertensiune arterială
• ateroscleroză
• boli ale valvelor inimii
• boli cardiace congenitale
• cardiomiopatie
• pericardită

De asemenea, fibrilația atrială este asociată cu alte afecțiuni medicale, inclusiv:

• glanda tiroidă hiperactivă
• pneumonie
• astm
• boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC)
• cancer pulmonar
• diabet
• embolie pulmonară
• intoxicație cu monoxid de carbon

Nu toată lumea cu fibrilație atrială prezintă una dintre afecțiunile de mai sus. Uneori poate afecta persoane în formă fizică bună, cum sunt sportivii. Atunci când nu este asociată cu alte afecțiuni, fibrilația atrială este cunoscută sub numele de fibrilație atrială unică.

Factori declanșatori

Anumite situații pot declanșa un episod de fibrilație atrială, inclusiv:

• consumul excesiv de alcool, în special consumul de băuturi alcoolice la petreceri
• dacă sunteți supraponderal (citiți despre cum să slăbiți)
• consumul excesiv de cofeină, cum ar fi ceai, cafea sau băuturi energizante
• administrarea de droguri ilegale, în special amfetamine sau cocaină
• fumatul

Tratament

Tratamentele pentru fibrilația atrială includ medicamente pentru controlul ritmului cardiac și reducerea riscului de accident vascular cerebral, precum și proceduri precum cardioversia pentru a restabili ritmul cardiac normal.

Puteți să fiți tratați de medicul de familie sau acesta vă poate trimite la un specialist cardiac (cardiolog).

Factorii care sunt luați în considerare pentru tratament includ:

• vârsta
• starea generală de sănătate
• tipul de fibrilație atrială
• simptomele
• dacă aveți o afecțiune de bază care trebuie tratată

Primul pas este să încercați să găsiți cauza fibrilației atriale. Dacă poate fi identificată o cauză, este posibil să aveți nevoie de tratament doar pentru acest lucru. De exemplu, dacă aveți glanda tiroidă hiperactivă, medicamentul pe care îl luați poate trata și fibrilația atrială.

Dacă nu se găsește o cauză de bază, opțiunile de tratament sunt:

• medicamente pentru a reduce riscul unui accident vascular cerebral
• medicamente pentru controlul fibrilației atriale
• cardioversie (tratament cu șoc electric)
• ablația prin cateter, conform studiilor
• stimulator cardiac

Medicamente pentru controlul fibrilației atriale

Medicamentele numite anti-aritmice pot controla fibrilația atrială prin:

• restabilirea unui ritm cardiac normal
• controlul ritmuliui în care bate inima

Alegerea medicamentului anti-aritmic depinde de tipul de fibrilație atrială, de orice alte afecțiuni medicale asociate, de efectele secundare ale medicamentului ales și de cât de bine răspunde fibrilația atrială.

Unele persoane cu fibrilație atrială pot avea nevoie de mai mult de un medicament anti-aritmic pentru a o controla.

Medicamente pentru restabilirea ritmului cardiac normal

Există o varietate de medicamente pentru a restabili ritmul cardiac normal, inclusiv:

• flecainida
• beta-blocante, în special sotalol

Cacă un anumit medicament nu funcționează sau dacă efectele secundare sunt supărătoare, poate fi recomandat un alt medicament.

Medicamente pentru controlul ritmului bătăilor inimii

Scopul este de a reduce ritmul cardiac în repaus la sub 90 de bătăi pe minut, deși la unele persoane ținta este sub 110 bătăi pe minut. Va fi prescris un beta-blocant, cum ar fi bisoprolol sau atenolol, sau un blocant al canalelor de calciu, cum ar fi verapamil sau diltiazem. Se poate adăuga un medicament numit digoxină pentru a ajuta la controlul suplimentar al ritmului cardiac.

În mod normal, se va încerca doar un medicament înainte de a lua în considerare ablația cateterului.

Efecte secundare

Ca la orice medicament, anti-aritmicele pot provoca reacții adverse. Cele mai frecvente reacții adverse sunt:

• beta-blocante – oboseală, mâini și picioare reci, tensiune arterială scăzută, coșmaruri și impotență
• flecainida – greață, vărsături și tulburări de ritm cardiac
• verapamil – constipație, tensiune arterială scăzută, umflare a gleznelor și insuficiență cardiacă

Citiți prospectul medicamentului pentru mai multe detalii.

Medicamente pentru reducerea riscului de accident vascular cerebral

Modul în care bate inima în fibrilația atrială înseamnă că există riscul formării de cheaguri de sânge în cavitățile inimii. Dacă acestea intră în fluxul sanguin, pot provoca un accident vascular cerebral.

Medicul va evalua riscul și va încerca să vă minimizeze șansele de a face un accident vascular cerebral. Acesta va lua în considerare vârsta și dacă aveți un istoric legat de:

• accidente vasculare cerebrale sau cheaguri de sânge
• probleme ale valvei cardiace
• insuficiență cardiacă
• hipertensiune arterială
• diabet
• boli de inimă

În funcție de riscul de a vă prezenta un accident vascular cerebral, se poate administra un medicament. Se poate prescrie warfarină sau un tip de anticoagulant mai nou, cum ar fi dabigatran, rivaroxaban, apixaban sau edoxaban.

Dacă vi se prescrie un anticoagulant, riscul de sângerare va fi evaluat atât înainte de începerea medicamentului, cât și în timp ce îl luați.

Aspirina nu este recomandată pentru a preveni accidentele vasculare cerebrale cauzate de fibrilația atrială.

Warfarina

Persoanelor cu fibrilație atrială care prezintă un risc ridicat sau moderat de a suferi un accident vascular cerebral li se recomandă, de obicei, warfarină, cu excepția cazului în care există un motiv pentru care nu poate fi administrat.

Warfarina este un anticoagulant, ceea ce înseamnă că oprește coagularea sângelui. Există un risc crescut de sângerare la persoanele care iau warfarină, dar acest risc mic este de obicei depășit de beneficiile prevenirii unui accident vascular cerebral.

Este important să luați warfarină conform indicațiilor medicului. Dacă vi s-a prescris warfarină, trebuie să faceți teste de sânge periodice și, după acestea, doza poate fi modificată.

Multe medicamente pot interacționa cu warfarina și pot cauza probleme grave, așa că verificați dacă orice medicament nou prescris este sigur de luat cu warfarina.

În timp ce luați warfarină, trebuie să aveți grijă să nu consumați prea mult alcool în mod regulat și să evitați consumul de băuturi alcoolice la petreceri. Consumul de suc de afine și de grapefruit poate interacționa, de asemenea, cu warfarina și nu este recomandat.

Anticoagulante alternative

Rivaroxaban, dabigatran, apixaban și edoxaban sunt anticoagulante mai noi și o alternativă la warfarină.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) a aprobat aceste medicamente pentru tratarea fibrilației atriale.

Spre deosebire de warfarină, rivaroxabanul, dabigatranul, apixabanul și edoxabanul nu interacționează cu alte medicamente și nu necesită teste de sânge regulate.

În studiile mari, medicamentele s-au dovedit a fi la fel de eficiente sau mai eficiente decât warfarina la prevenirea accidentelor vasculare cerebrale și a deceselor. De asemenea, au o rată similară sau mai mică de sângerare majoră.

Edoxaban este recomandat ca opțiune pentru prevenirea accidentului vascular cerebral, a bolilor de inimă și a bolilor coronariene la persoanele cu fibrilație atrială care au unul sau mai mulți factori de risc, cum ar fi:

• insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială sau diabet
• antecedente de accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitoriu (TIA)
• vârsta de peste 75 de ani

Cardioversia

Cardioversia poate fi recomandată unor persoane cu fibrilație atrială. Aceasta presupune aplicarea unui șoc electric controlat inimii, pentru a încerca să restabilească un ritm normal. Cardioversia este de obicei efectuată în spital, astfel încât inima poate fi monitorizată cu atenție.

Dacă aveți fibrilație atrială mai mult de două zile, cardioversia poate crește riscul de formare a cheagului. În acest caz, vi se va administra un anticoagulant timp de 3 până la 4 săptămâni înainte de cardioversie și timp de cel puțin 4 săptămâni după aceea pentru a minimiza șansa de a face un AVC.

În caz de urgență, pot fi făcute radiografii ale inimii pentru a verifica cheagurile de sânge, iar cardioversia poate fi efectuată fără a se mai administra medicamente.

Dacă cardioversiunea are succes, procesul de anticoagulare este oprit însă poate fi necesar să se continue administrarea de anticoagulante după cardioversie dacă riscul de revenire a fibrilației atriale este mare și există un risc crescut de a suferi un AVC.

Ablația prin cateter

Ablația prin cateter este o procedură care distruge foarte atent zona bolnavă a inimii tale și întrerupe circuitele electrice anormale. Este o opțiune dacă medicamentele nu sunt eficiente sau tolerate.

Cateterele (fire subțiri, moi) sunt ghidate prin una dintre dintre vene în inimă, unde înregistrează activitatea electrică. Atunci când se găsește sursa anomaliilor, o sursă de energie, cum ar fi undele radio de înaltă frecvență care generează căldură, este transmisă printr-unul din catetere pentru a distruge țesutul.

Procedura durează de obicei 2 până la 3 ore, deci poate fi efectuată sub anestezie generală, ceea ce înseamnă că pacientul este inconștient în timpul procedurii.

Recuperarea este rapidă după ablația cateterului și vă să puteți desfășura activitățile normale a doua zi. Nu trebuie să ridicați greutăți timp de 2 săptămâni, iar șofatul trebuie evitat în primele 2 zile.

Pacemaker

Un stimulator cardiac este un dispozitiv mic cu baterie care este implantat în piept, chiar sub coloana vertebrală. De obicei este folosit pentru a împiedica inima să bată prea încet, dar în fibrilația atrială poate fi folosit pentru a ajuta inima să bată în mod regulat.

Montarea unui stimulator cardiac este de obicei o intervenție chirurgicală minoră efectuată sub anestezie locală (zona care este operată este amorțită și pacientul este conștient în timpul procedurii).

Acest tratament poate fi utilizat atunci când medicamentele nu sunt eficiente sau sunt improprii. Acest lucru se întâmplă de obicei la persoanele cu vârsta peste 80 de ani.

Complicațiile fibrilației atriale

Persoanele cu fibrilație atrială au un risc crescut de a suferi un AVC. În cazuri extreme, fibrilația atrială poate duce și la insuficiență cardiacă.

Accident vascular cerebral

Când cavitățile superioare ale inimii (atrii) nu pompează eficient, ca în fibrilația atrială, există riscul formării cheagurilor de sânge. Acestea se pot deplasa în cavitățile inferioare ale inimii (ventriculele) și pot fi pompate în plămâni sau restul corpului.

Cheagurile pot bloca arterele din creier, provocând un accedent vascular cerebral.

Fibrilația atrială crește riscul de AVC de aproximativ 4 până la 5 ori. Riscul depinde de o serie de factori, inclusiv vârsta și dacă există insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială sau diabet precum și un istoric anterior de forare de cheaguri de sânge.

Insuficiență cardiacă

Dacă fibrilația atrială persistă, poate conduce la slăbirea inimii. În cazuri extreme, poate duce la insuficiență cardiacă, deoarece inima nu mai este în măsură să pompeze sânge în corp în mod eficient.

Diagnosticul de fibrilație atrială

Consultați imediat medicul dacă aveți dureri în piept și observați o schimbare bruscă a bătăilor inimii.

Verificarea pulsului

Pentru a vă verifica pulsul:

• stați așezat 5 minute – nu fumați și nu beți cofeină înainte de a lua pulsul
• țineți mâna stângă cu palma orientată în sus și cotul ușor îndoit
• așezați ferm indexul și degetul mijlociu al mâinii drepte pe încheietura stângă, la baza degetului mare (între încheietura și tendonul atașat de degetul mare)
• folosind mâna a doua ca pe un ceas sau un ceas de mână, numărați bătăile inimii timp de 30 de secunde și apoi dublați acest număr pentru a obține ritmul cardiac în bătăi pe minut

În repaus, ritmul cardiac normal ar trebui să fie de 60 până la 100 de bătăi pe minut. În fibrilația atrială, frecvența cardiacă poate fi adesea considerabil mai mare de 100 de bătăi pe minut și fiecare bătaie individuală este neregulată.

Societatea Română de Cardiologie oferă mai multe informații despre puls și despre cum se verifică acesta .

Verificarea și evaluarea pulsului poate indica dacă aveți fibrilare atrială, dar va fi necesară o investigație medicală completă înainte de a putea face un diagnostic.

Când trebuie consultat medicul

Consultați medicul de familie dacă:

• observați o schimbare bruscă a bătăilor inimii
• frecvența cardiacă este în mod constant mai mică de 60 sau peste 100 (în special dacă aveți și alte simptome de fibrilație atrială)

Consultați medicul cât mai curând posibil dacă aveți dureri în piept.

Dacă se suspectează fibrilație atrială, medicul de familie poate să vă facă o electrocardiogramă (ECG) și să vă trimită la un specialist (cardiolog) pentru teste suplimentare.

Electrofiziologul este un cardiolog specializat în tulburările electrice ale inimii. Acesta poate efectua o procedură numită ablație prin cateter pentru a trata fibrilația atrială.

Electrocardiogramă (ECG sau EKG)

Electrocardiograma este un test care înregistrează ritmul inimii și activitatea electrică. De obicei, se efectuează într-un spital sau cabinet de chirurgie de medicină generală, durează aproximativ 5 minute și este nedureros.

În timpul unui ECG, stickere mici numite electrozi sunt atașate la brațe, picioare și piept și sunt conectate prin fire la o mașină ECG. De fiecare dată când bate inima, produce semnale electrice minuscule. Un aparat ECG transpune aceste semnale pe hârtie.

În timpul unui episod de fibrilație atrială, ritmul cardiac va fi neregulat și de peste 100 de bătăi pe minut. Dacă aveți un episod de fibrilație atrială în timpul unui ECG, frecvența cardiacă anormală va fi înregistrată. Acest lucru va confirma diagnosticul de fibrilație atrială și va exclude alte afecțiuni.

De multe ori poate fi dificil să surprindeți un episod de fibrilație atrială, așa că poate fi necesar să purtați un mic înregistrator portabil ECG. Recorderul va urmări ritmul cardiac în mod continuu pe parcursul a 24 de ore sau când este pornit la începutul unui episod de fibrilație atrială.

Alte teste

Conform îndrumărilor Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), dacă aveți fibrilație atrială, ar trebui efectuate o serie de alte teste, inclusiv:

• o ecocardiogramă – o scanare ecografică a inimii, care poate ajuta la identificarea oricărei alte probleme legate de inimă; este folosit pentru a evalua structura și funcția inimii și a valvelor
• o scanare cu raze X – care poate ajuta la identificarea orice probleme pulmonare care pot fi cauza fibrilatie atriala
• analize de sânge – care pot evidenția anemia, probleme cu funcția renală sau hipertiroidism

Flutter atrial

Flutterul atrial este mai puțin frecvent decât fibrilația atrială, dar are aceleași simptome, cauze și posibile complicații. Aproximativ o treime dintre persoanele cu flutter atrial au, de asemenea, fibrilație atrială.

Flutterul atrial este similar cu fibrilația atrială, dar ritmul în atrii este mai organizat și mai puțin haotic decât modelele anormale cauzate de fibrilația atrială.

Tratamentul pentru flutterul atrial este ușor diferit. Ablația prin cateter este considerată a fi cel mai bun tratament pentru flutterul atrial, în timp ce pentru fibrilația atrială se folosesc în primul rând medicamente.

[1] NHS

Articol redactat de Adrian Stoianovici