Moarte cerebrală

Publicat pe 2 iunie 2020

Actualizat pe 3 octombrie 2022

Moartea cerebrală este starea în care o persoană nu mai are funcții ale creierului și și-a pierdut definitiv cunoștința și capacitatea de a respira singură. Nu există nicio șansă de recuperare, deoarece corpul nu poate supraviețui fără sprijin artificial.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tau?

Întreabă unul dintre cei peste 160 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim

  Scrie o întrebare

Ce înseamnă moarte cerebrală?

Moartea cerebrală reprezintă definiția legală a morții și constă în oprirea completă a tuturor funcțiilor creierului, care nu poate fi inversată.

Moartea cerebrală indică faptul că alimentarea cu sânge către creier este blocată din cauza traumatismelor grave sau a rănilor, iar creierul în cele din urmă moare.

Moartea cerebrală și moartea legală

Persoana în moarte cerebrală este recunoscută ca fiind decedată din punct de vedere legal. Poate fi confuz să se folosească cuvântul moarte, deoarece dispozitivele artificiale de susținere a vieții mențin bătăile inimii, iar pieptul mișcă la fiecare respirație. Dar persoana nu își va mai recâștiga cunoștința și nici nu va începe din nou să respire singură.

Trunchiul cerebral

Trunchiul cerebral este partea inferioară a creierului care este conectată la măduva spinării (parte a sistemului nervos central din coloana vertebrală).

Trunchiul cerebral este responsabil pentru reglarea majorității funcțiilor automate ale organismului, care sunt esențiale pentru viață. Acestea includ:

• Respiraţia
• Emoţiile
• Tensiune arterială
• Glutiție

Trunchiul cerebral transmite, de asemenea, informații dinspre creier către restul corpului și invers, astfel încât joacă un rol important în funcțiile de bază ale creierului, precum cunoștința, conștientizarea și mișcarea.

Semnele morții cerebrale

Semnele morții cerebrale includ:

• Pupilele nu răspund la lumină.
• Nu se observă nicio reacție la durere sau la alți stimuli.
• Absența reflexului corneean. Ochii nu clipesc atunci când suprafața ochiului este atinsă.
• Absența reflexului oculocefalic. Ochii nu se mișcă atunci când este mișcat capul.
• Respirația nu este posibilă. Persoana este ținută în viață doar cu ajutorul ventilatorului medical (respirație artificială)
• Electroencefalograma nu indică deloc activitate cerebrală.

Cauzele morții cerebrale

Moartea cerebrală apare de obicei atunci când alimentarea cu sânge și / sau oxigen către creier este oprită. Aceasta poate fi cauzată de următorii factori:

• Stop cardiac – când inima încetează să mai bată și creierul este lipsit de oxigen
• Atac de cord – când alimentarea cu sânge a inimii este blocată brusc
• Accident vascular cerebral – când alimentarea cu sânge a creierului este blocată sau întreruptă
• Cheag de sânge – un blocaj într-un vas de sânge care tulbură sau blochează fluxul de sânge din corp

Moartea cerebrală mai poate fi cauzată și de:

• Traumatism cranian sever
• Hemoragie cerebrală
• Infecții, cum ar fi encefalita
• Tumoare cerebrală malignă

Comoția cerebrală și moartea cerebrală

Comoţia cerebrală apare în urma unui traumatism cranio-cerebral și se manifestă prin pierderea conștienței și a funcțiilor cerebrale. Comoția cerebrală nu provoacă în majoritatea cazurilor moarte cerebrală.

Comoția cerebrală apare de obicei după o lovitură mai severă la nivelul capului și apare frecvent la persoanele care practică sporturi de contact.

Cu toate acestea, persoanele care suferă comoții cerebrale recurente și la intervale scurte de timp își pot afecta anumite funcții cerebrale și pot suferi leziuni permanenete, în cazuri rare, chiar și moarte cerebrală.

Moarte cerebrală și stare vegetativă

Diferența dintre moartea cerebrală și o stare vegetativă care poate apărea în urma unor leziuni cerebrale extinse, este că recuperarea dintr-o stare vegetativă este posibilă, dar moartea cerebrală este permanentă. O persoană aflată în stare vegetativă are încă trunchiul cerebral funcțional, ceea ce înseamnă că:

• Poate exista încă o anumită formă de conștiență
• Respirația liberă este de obicei posibilă
• Există o mică șansă de recuperare, deoarece funcțiile de bază ale runchiul cerebral pot rămâne neafectate

O persoană în stare vegetativă poate prezenta semne de trezire. De exemplu, poate deschide ochii, dar nu răspunde la mediul înconjurător. În cazuri rare, o persoană aflată în stare vegetativă poate prezenta un anumit simț al răspunsului, care poate fi detectat folosind o scanare cerebrală, dar nu poate interacționa cu mediul înconjurător.

Diagnostic

Pentru diagnosticul de moarte cerebrală:

• Persoana trebuie să fie inconștientă și să nu răspundă la stimulii exteriori
• Bătăile inimii și respirația sunt menținute doar cu ajutorul unui aparat
• Trebuie să existe dovezi clare că s-au produs leziuni cerebrale grave și acestea nu pot fi vindecate

Înainte de a începe testarea morții cerebrale, medicii trebuie să efectueze o serie de verificări pentru a se asigura că simptomele nu sunt cauzate de alți factori, precum:

• Supradozaj de droguri ilegale, tranchilizante, otrăvuri sau alți agenți chimici
• Temperatură anormal de scăzută a corpului (hipotermie)
• Hipoactivitate severă a glandei tiroide

După ce acestea au fost excluse, se efectuează o serie de teste pentru a confirma moartea cerebrală. Există numeroase studii referitoare la diagnosticul de moarte cerebrală.

Teste pentru moartea cerebrală

Pentru confirmarea diagnosticului de moarte cerebrală, medicii trebuie să efectueze o serie de teste și trebuie să convină asupra rezultatelor. Testele se efectuează de două ori, pentru a reduce la minimum orice șansă de eroare. Testele utilizate pentru a confirma moartea trunchiului cerebral sunt următoarele:

• Un stimul luminos în ambii ochi, pentru a vedea dacă reacționează la lumină
• Ochiul, care este de obicei foarte sensibil, se atinge cu o pânză sau o bucată de vată pentru a vedea dacă reacționează
• Se aplică o presiune pe frunte și se ciupește nasul pentru a se observa dacă există vreun răspuns
• Se introduce apă rece cu gheață în fiecare ureche, lucru care ar determina de obicei mișcarea ochilor
• Se întroduce în trahee un tub subțire de plastic pentru a vedea dacă provoacă înecare sau tuse
• Persoana este deconectată de la ventilator pentru o perioadă scurtă de timp pentru a vedea dacă încearcă să respire singură

Se pune diagnosticul de moarte cerebrală dacă persoana nu răspunde la niciunul dintre aceste teste. Ocazional, membrele sau trunchiul unei persoane (partea superioară a corpului) se pot mișca și după moartea trunchiului cerebral. Aceste mișcări sunt reflexe ale coloanei vertebrale și nu implică deloc creierul. Nu vor schimba diagnosticul de moarte cerebrală.

Donarea organelor

După instalarea morții cerebrale, este posibil ca unele organe ale persoanei să fie utilizate în transplanturi care pot salva viața altora. Diagnosticul de moarte cerebrală trebuie pus de o echipă medicală independentă de echipa de transplant. În cazurile în care o persoană decedată nu și-a exprimat clar această dorință după moarte, a decide donarea organelor sale este o decizie dificilă pentru parteneri și rude.

Întrebări frecvente despre moartea cerebrală

Articol redactat de Adrian Stoianovici