Pietre la Rinichi (Calculi Renali, Litiaza renală): Cauze, Simptome și Tratamente

Publicat pe 26 octombrie 2021

Actualizat pe 7 martie 2023

Litiaza renală (nefrolitiaza) reprezintă formarea calculilor renali (“pietre”) la nivelul căilor urinare. Pietrele la rinichi pot apărea ca urmare a unor modificări ale echilibrului apei, mineralelor și sărurilor prezente în urină. De aceea, este important să aplicăm anumite măsuri pentru a preveni apariția pietrelor la rinichi pentru a avea o viață sănătoasă.

Articol redactat de

Dr. Carmen-Antonia Mocanu

Nefrologie

Scrie o întrebare

Recomandarea medicului

Automedicația nu este încurajată. Acest articol are rol de a orienta pacientul asupra unui potențial diagnostic și asupra adoptării unor măsuri generale, însă tratamentul atât cel medicamentos cât și cel chirurgical se decid împreună cu medicul, în funcție și de istoricul medical.

Ce sunt și cum arată calculii renali?

Litiaza renală reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni medicale reno-urinare. Prevalența litiazei renale este crescută în populația generală, cu un risc dovedit mai mare la bărbați.

Calculii renali reprezintă niște depuneri de minerale cristaline (asemănătoare ca aspect cu niște pietricele) care se formează în rinichi și provoacă durere. Aceștia pot avea dimensiuni diverse. În cazul în care dimensiunile sunt mici, acestea deseori nu provoacă simptome și se pot elimina chiar și de la sine. 

În caz contrar, poate apărea durerea și este necesar să consultați un medic. 

Tipuri de calculi renali

80% dintre pacienții care au pietre la rinichi au calculi cu conținut preponderent din calciu (frecvent oxalat de calciu, mai puțin frecvent fosfat de calciu).

Alte tipuri de pietre renale (calculi) sunt pietrele din acid uric, struvit (fosfat amoniaco-magnezian, reprezentând calculii de infecție) sau pietrele de cistină. Există și calculii cu un conținut mixt (combinații de cristale care pot crește și în interiorul rinichilor).

De ce se fac pietre la rinichi?

Anumiți factori (dietetici sau non-dietetici – urinari/anatomici/alte condiții medicale asociate) au fost asociați cu sindromul nefrolitiazei.

Apariția pietrelor presupune suprasaturarea urinei cu diverși compuși, ulterior cu formarea de micro-cristale care cresc în dimensiuni dacă fenomenul nu este întrerupt, cu formarea de macro-cristale și retenția acestora în căile urinare.

Cum afli dacă ai pietre la rinichi și care sunt factorii de risc?

1. Urinari (factori de risc modificabili)

Creșterea eliminării calciului în urină (hipercalciurie: >250 mg/24 h la femei sau > 300 mg/24h la bărbați). Se poate întâlni în următoarele cazuri:             

• Hiperparatiroidism primar
• Acidoză tubulară renală distală
• Hipercalciurie idiopatică
• Hipervitaminoza D (prin administrare exogenă – suplimente alimentare cu conținut ridicat de vitamină D în combinație cu suplimente care conțin calciu)

Creșterea eliminării oxalatului în urină (hiperoxalurie >45 mg/24 h). Se poate întâlni în următoarele cazuri:

• Diete care nu sunt bogate în calciu (calciul din alimente scade absorbția oxalatului la nivel intestinal prin formarea oxalatului de calciu; cu o cantitate redusă de calciu care se poate lega de oxalat la nivel intestinal, absorbția oxalatului și prin urmare excreția urinară a oxalatului crește; se formează astfel un compus insolubil, care ulterior crește în dimensiuni și susține litogeneza). Se recomandă o dietă echilibrată zilnică.
• Creșterea absorbției intestinale a oxalatului duce la creșterea eliminării prin urină a acestuia și formarea cu calciul urinar a compusului insolubil oxalat de calciu
• Sindroame intestinale de malabsorbție – Boala Crohn, rezecție intestinale, inclusiv chirurgia bariatrică
• Boli genetice cu transmitere autozomal dominantă caracterizate prin afectarea unui canal schimbător anionic de clor/oxalat cu creșterea oxalatului și a excreției urinare a acestuia

Scăderea eliminării de citrat în urină (hipocitraturia <320 mg/24h) –în mod normal, citratul urinar se leagă de calciul urinar și formează un complex solubil cu acesta, prin urmare, rămâne o cantitate mai mică de calciu urinar care poate forma un complex insolubil cu oxalatul urinar care este promotor pentru litogeneză. Acest lucru se poate întâlni în:

• Acidoză tubulară renală distală
• Administrarea unor medicamente (inhibitori de anhidrază carbonică)
• Dietele hiperproteice (dieta ketogenică)

Creșterea eliminării de acid uric (hiperuricozurie >750 mg/24h la femei sau >800 mg/24h la bărbați). Este factor de risc pentru calculii din acid uric.

Cantitatea de urină din 24h (diureza) redusă – prin concentrarea factorilor care predispun la formarea pietrelor la rinichi

pH urinar – pH urinar acid (<5.5) favorizează precipitarea acidului uric, în timp ce pH-ul urinar alcalin (pH > 6.5) favorizează formarea calculilor din fosfat de calciu.

2. Factori dietetici (factori de risc modificabili)

• Cantitatea de lichide ingerată în 24 h prin influențarea diurezei
• Consumul de alimente bogate în calciu nu pare să favorizeze formarea litiazei renale, probabil prin formarea la nivel intestinal a compusului oxalat de calciu cu scăderea precipitării la nivel urinar; pe de altă parte, calciul din suplimente pare să favorizeze litogeneza (suplimentele alimentare sunt de regulă indicate dimineața, “la distanță” de mese, astfel încât calciul nu poate lega oxalatul alimentar la nivel intestinal, cu creșterea eliminării atât a oxalatului cât și a calciului și precipitarea lor la nivel renal).
• Consumul de alimente cu conținut bogat în oxalat – fructele și legumele au conținut important de oxalat, însă riscul de formare a calculilor renali (pietrele) este cu atât mai mare cu cât este asociat consumul crescut de vitamină C din suplimente, în special pentru persoanele care au și alți factori de risc.
• Se recomandă consumul de alimente cu conținut bogat de potasiu, deoarece reduce riscul apariției calculilor renali prin reducerea eliminării renale de calciu și creșterea eliminării renale de citrat.
• Consumul unei cantități mari de sare poate duce la  apariția pietrelor la rinichi prin creșterea excreției urinare de calciu.
• Dietele hiperproteice (cu preponderenta proteinelor de origine animală) cresc riscul formării calculilor renali.

3. Anumite medicamente pot crește riscul de nefrolitiază (exemplu: inhibitori de anhidrază carbonică – acetazolamidă, topiramat, zonisamidă, consumul de lungă durată al glucocorticoizilor – dexametazonă, laxative, diuretice de ansă – furosemid, anumite antibiotice – ceftrixona, ciprofloxacin).

4. Antecedentele familiale (factori de risc non-modificabili) – riscul de apariție al calculilor renali la o persoană cu antecedente familiale pozitive de litiază renală poate crește de 2.6 ori independent de prezența altor factori de risc.

5. Alte afecțiuni medicale prezente (factori de risc non-modificabili)

• Hiperparatiroidism primar – duce la formarea pietrelor la rinichi
• Hipertensiunea arterială. Se asociază cu hipercalciurie și hiperoxalurie
• Gută (hiperuricemie cu manifestări articulare). Se asociază cu formarea cristalelor de acid uric la nivel urinar
• Diabet zaharat – risc crescut de nefrolitiază prin favorizarea unui pH urinar scăzut (favorizează formarea calculilor din acid uric), dar și prin favorizarea hipercalciuriei
• Obezitatea (prin creșterea excreției urinare de acid uric)
• Rinichiul spongios medular (Sindromul Cacchi-Ricci)
• Acidoza tubulară renală distală de tip 1
• Sindroame de malabsorbție
• Infecții ale tractului urinar cu germeni ureazo-formatori (Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae, Corynebacterium spp, Ureaplasma urealyticum)
• Cistinuria (boală ereditară autozomal recesivă) – prin formarea calculilor de cistină

Ce simptome ai dacă ai pietre la rinichi?

Simptomatologia pacientului este variabilă, astfel încât pacienții pot fi diagnosticați cu nefrolitiază la controale de rutină (prin ecografii renale), dar de asemenea, pot prezenta dureri lombare (“de spate”) asociate inclusiv cu simptomatologie digestivă. Cele mai importante semne și simptome asociate prezenței litiazei renale reprezintă:

• Colica renală debutată atunci când calculul este mobil = durere lombară debutată brusc, de intensitate mare, fără o poziție care să amelioreze durerea, cu iradiere anterioară spre organele genitale. Reprezintă cel mai frecvent simptom și apare atunci când calculul obstruează calea urinară, cu distensia capsulei renale în amonte, vine “în valuri” și fluctuează în intensitate, dar se remite atunci când calculul este eliminat.
• Prezența eliminării urinei cu sânge (hematurie macroscopică sau microscopică) – două treimi dintre pacienții cu nefrolitiază prezintă sânge în urină
• Polakiurie (nevoia de a urina mai des) și disurie (“jena” în timpul fluxului urinar) – în situațiile în care este asociată și infecție urinară (în acest context, se poate asocia cu febră sau frison). Disuria se poate accentua pe măsură ce calculul coboară.
• Manifestări digestive reflexe – greață, vărsături, tulburări ale tranzitului intestinal sau eventuale boli digestive

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Cum afli dacă ai pietre la rinichi? 

1. Analize de laborator de sânge cu:

• Determinarea funcției renale prin nivelul de creatinină
• Determinarea ureei
• Determinarea acidului uric
• Determinarea calciului total și ionic
• Hemogramă
• Parametri de inflamație – proteina C reactivă, VSH, fibrinogen serice
• Determinarea bicarbonatului, potasiului, sodiului
• Eventual determinarea nivelului seric de parathormon sau vitamina D (25-hidroxi-vitamina D)

2. Analize de laborator de urină cu:

• Testul cu bandeletă reactivă/ sumarul de urină– oferă informații cu privire la prezența proteinuriei, a hematuriei sau a leucocituriei, dar și asupra pH-ului urinar
• Urocultura
• Dozări din urina de 24 h (calciurie, oxalurie, fosfaturie, citraturia, uricozurie)

3. Ecografia (ultrasonografia) reno-vezicală – cea mai frecventă investigație imagistică pentru evidențierea litiazei renale (aspect de imagine hiperecogenă cu con de umbră posterioară), care oferă informații inclusiv asupra dimensiunii și aspectului rinichiului respectiv– are avantajele de a fi larg disponibilă, nu presupune iradiere sau utilizarea substanței de contrast și poate fi utilizată inclusiv la femeile gravide; dezavantajele sunt reprezentate de rezoluția mică și de imposibilitatea evaluării în totalitate a căilor urinare

4. Tomografia computerizată nativă (fără substanță de contrast) are acuratețe superioară ecografiei, poate evalua de-a lungul tractului urinar și poate detecta inclusiv calculi de mici dimensiuni (sub 3 mm)

5. Tomografia computerizată cu substanță de contrast

6. Radiografia reno-vezicală simplă – nu oferă informații exacte cu privire la prezența hidronefrozei (distensia cavitățiilor renale – pelvis renal și calice, cu creșterea în dimensiuni a rinichiului afectat) sau a calculilor de dimensiuni reduse (rezultate fals negative 50%)

• Calculi radioopaci (apar ca imagini radioopace – calculi din oxalat de calciu, fosfat de calciu, fosfat amoniaco-magnezian, cistină)
• Calculi radiotransparenți (apar ca imagini lacunare – calculi din acid uric)

7. RMN abdomino-pelvin – rar folosit pentru detecția calculilor renali (acuratețe scăzută) – dar poate evidenția prezența complicațiilor – obstrucția ureterului, prezența hidronefrozei

8. Urografie intravenoasă – oferă imagini radiologice ale rinichilor, ureterelor și a vezicii urinare înainte și după administrarea substanței de contrast. Determină prezența hidronefrozei, dar acuratețea este inferioară tomografiei abdominale. Poate fi folosit pentru evaluarea pe termen lung a calculilor sau a aparatului reno-urinar după eliminarea calculilor

9. Nefrograma izotopică și scintigrama renală sunt utilizate pentru evaluarea parenchimului renal

10.  Determinarea compoziției calculului eliminat spontan sau prin intervenție urologică pentru managementul ulterior al pacientului.

Pentru întrebări suplimentare despre cazul dvs. puteți adresa o întrebare unui medic nefrolog pe aplicația Medic Chat. 

Ce faci când ai pietre la rinichi?

În cazul pacienților cu colică renală este foarte important să fie efectuat un triaj. Astfel încât pacienții care pot fi aderenți la administrarea orală a medicamentelor nu necesită internare, spre deosebire de pacienții cu simptomatologie digestivă severă (vărsături), febră sau dureri care nu cedează la medicamente antialgice. 

De asemenea, pacienții care asociază malformații reno-urinare (spre exemplu rinichi unic) sau alte comorbidități care scad imunitatea și cresc riscul de infecții urinare necesită evaluare medicală.

Evaluările medicale în regim de urgență sunt necesare pacienților care asociază injurie acută de rinichi, anurie, durere refractară la medicație, precum și vărsături.

Cum scapi de pietrele la rinichi?

Măsuri suportive:

Medicația antialgică (pentru durere) – în special antiinflamatoare nesteroidiene (exemplu ketorolac -efect rapid, diminuarea durerii în 10-30 de minute sau ibuprofen); pentru pacienții care au contraindicații la administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (exemplu – boală cronică de rinichi cu rata de filtrare glomerulară < 30 mL/min/1.73 m² sau pacienți cu depleție volemică – vărsături, diaree – se pot administra opioide numai la prescripția medicului specialist)

Favorizarea eliminării calculului

• Calculii cu diametrul < 5 mm au probabilitatea de eliminare spontană în până la 90% din cazuri.
• Calculii cu diametrul cuprins între 5 și 10 mm pot fi eliminați cu ajutorul medicației care favorizează eliminarea:
• Alfa-blocante (tamsulosin, doxazosin)
  • Reacții adverse posibile:
    • Hipotensiune arterială
    • Ortostatică
    • Palpitații
    • Tahicardie
    • Blocante ale canalelor de calciu (nifedipină)
    • Antibioterapie pentru episoadele de colică renală asociate cu infecție urinară (antibioterapie conform antibiogramei)

Ce tratament este pentru pietrele la rinichi?

Intervenție urologică (în general calculii cu diametru > 10 mm necesită evaluare urologică)

 Evaluare urologică de urgență în special pentru:

• Pacienții care prezintă calculi obstructivi și infecție urinară
• Pacienții cu obstrucție bilaterală și injurie acută de rinichi
• Pacienții cu rinichi unic, obstrucție la nivelul rinichiului și injurie acută de rinichi

Intervenție urologică electivă (cele mai utilizate):

• Litotriția extracorporeală cu unde de șoc (ESWL)
  • Indicații:
    • Calculi renali la nivelul polului superior al rinichiului, calicelui mijlociu  sau la nivelul pelvisului renal, cu diametrul <15 mm
    • Calculi ureterali proximali cu diametru < 10 mm
    • De evitat la pacienții cu obezitate, gravide sau cu variați anatomice ale aparatului reno-urinar
    • Complicații postprocedurale posibile: infecția urinară, hematurie
• Ureteroscopie cu montare de stent ureteral
  • Indicații:
    • Calculi renali la nivelul polului superior al rinichiului, calicelui mijlociu  sau la nivelul pelvisului renal, cu diametrul <15 mm
    • Calculi renali la nivelul polului inferior cu diametru < 15 mm
    • Calculi ureterali proximali cu diametru < 10 mm
    • Calculi ureterali distali
  • Complicații posibile:
    • Până la 25% dintre pacienți relatează discomfort după montarea stentului
    • Infecții urinare (rare)
    • Injuria ureterului (rară)
    • Sepsis (rar)
• Nefrolitotomie percutană
  • Indicații:
    • Pacienții la risc la care ESWL sau ureteroscopia nu au avut succes
    • Pacienții care prezintă contraindicații la ESWL sau la ureteroscopie
    • Calculi renali cu diametrul > 15 mm
    • Calculi ureterali de mari dimensiuni (diametru > 20 mm) sau malformații reno-urinare.
  • Complicații posibile:
    • Sângerări (rar)
    • Perforarea pelvisului renal (rar)
    • Hidrotorax (rar)
    • Sepsis (rar)
    • Infecții urinare

Metode de prevenire a pietrelor la rinichi

• Consum suficient de lichide (2l pe zi) în perioadele nedureroase. Atenție! Nu se recomandă ingestia de lichide în colica renală (accentuează durerea în prezența unei obstrucții ale căilor urinare)
• Aport de sodiu scăzut (sub 4.8 g sare pe zi – aproximativ o linguriță rasă de sare pe zi)
• Aport crescut de fructe și legume (conținut bogat de potasiu)
• Controlul greutății

Măsuri preventive în funcție de dimensiunile pietrei și de tipul de calcul

• Calculii din oxalat de calciu
  • Modificări în dietă
    • Nu se evită alimentele cu conținut bogat de calciu
    • De evitat consumul de suplimente alimentare de calciu
    • Reducerea consumului de alimente bogate în proteine animale
    • Reducerea consumului de fructe și legume cu conținut crescut de oxalat (spanac, cartofi, alune, nuci caju, migdale
    • Evitarea consumului de suplimente cu vitamina C (cu acordul medicului)
  • Metode de tratament medicamentos (doar cu aprobarea medicului specialist)
    • Pentru corectarea hipercalciuriei
      • Diuretice tiazidice sau tiazidic-like (hidroclorotiazida, indapamida) care scad excreția urinară a calciului
      • Administrarea citratului de potasiu
    • Pentru corectarea hipocitraturiei
      • Citrat de potasiu
      • Sucul de portocale (sursă bogată de citrat și potasiu), însă nu scade excreția urinară de calciu, crește discret excreția oxalatului și crește aportul caloric
      • Sucul de lămâie sursă de citrat.
    • Pentru corectarea hiperoxaluriei
      • Reducerea consumul de proteine animale
      • Reducerea consumului de fructe și legume cu conținut crescut de oxalat (spanac, cartofi, alune, nuci caju, migdale)
      • Evitarea consumului de suplimente cu vitamina C (cu acordul medicului)
    • Pentru corectarea hiperuricozuriei
      • Allopurinol
      • Citrat de potasiu 

Evoluție și prognostic

Litiaza renală reprezintă o patologie în creștere în populația generală. Este considerat că aproximativ 20% dintre bărbați și 10% dintre femei din populația generală sunt diagnosticați de-a lungul vieții cu nefrolitiază. 

80% dintre cazurile de nefrolitiaza au evoluție favorabilă prin eliminarea pietrelor spontan sau cu ajutorul tratamentului atât prin intermediul anumitor medicamente, cât și chirurgical. Deși evoluția este benignă, rata recurenței litiazei renale poate ajunge până la 50% la 10 ani de la diagnostic (recurența patologiei depinde de compoziția calculului, tipul de intervenție și prezența factorilor genetici). 

Evoluția poate fi nefavorabilă prin prezența unor complicații mecanice date de obstrucția căilor urinare, infecțioase, sau chiar și prin posibilitatea de a progresa către o boală cronică de rinichi (aproximativ 5% dintre pacienți pot dezvolta boală cronică de rinichi).

Prin urmare, este important de evaluat nefrologic pacienții cu factori de risc pentru pietre la rinichi (calculi) o dată pe an (prin analizele de laborator si prin ecografie abdominală). Rezultatele analizelor sunt importante pentru un posibil diagnostic.

Dr. Carmen-Antonia Mocanu ⬤

Nefrologie

• Specializare: Nefrologie
• Peste 9 ani experiență
• A ajutat peste 55 de oameni pe Medic Chat
• Feedback excelent
• Răspunsuri rapide (3-5 ore)
• Peste 10 testimoniale

“Medic foarte bun, recomand cu drag. Multumesc Doamna Doctor!!” (Mirela)

“Mulțumesc foarte mult pentru ajutor si de răspunsul foarte promt.” (Stoica)

  Scrie-i o întrebare