Ce înseamnă HIV și SIDA? Care sunt cauzele, simptomele și tratamentele?

Publicat pe 21 decembrie 2020

Actualizat pe 8 august 2022

SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) este denumirea dată etapelor tardive ale bolii provocate de HIV (virusul imunodeficienței umane). Acest virus atacă celulele sistemului imunitar ceea ce face dificilă, dacă nu imposibilă, lupta împotriva bolilor.

Articol revizuit de

Dr. Diana-Maria Bodean

Medic Specialist – Obstetrică-Ginecologie

Scrie o întrebare

Ce reprezintă HIV?

HIV este un virus care afectează sistemul imunitar. Dacă este lăsat netratat, acesta afectează și ucide celulele CD4, care sunt un tip de celule imune numite celule T.

În timp, pe măsură ce HIV ucide mai multe celule CD4, organismul devine mai predispus să sufere diferite tipuri de afecțiuni și de cancer.

HIV se transmite prin fluide corporale care includ:

• Sânge
• Material seminal
• Lichide vaginale și rectale
• Lapte matern

Virusul nu este transferat în aer sau apă sau prin contact ocazional!

Deoarece HIV se inserează în ADN-ul celulelor, acesta va rămâne în organismul dvs. pe tot parcursul vieții și în prezent nu există niciun medicament sau tratament care să elimine HIV din organism, deși cercetătorii încearcă să găsească un remediu.

Cu toate acestea, cu îngrijirea medicală, mai exact prin tratamentul numit terapie antiretrovirală, este posibil să gestionați HIV și să trăiți cu virusul timp de mulți ani.

Fără tratament, este posibil ca o persoană cu HIV să dezvolte o afecțiune gravă numită Sindromul imunodeficienței dobândite, cunoscut sub numele de SIDA.

În acel moment, sistemul imunitar este prea slăbit pentru a răspunde cu succes împotriva altor boli, infecții și afecțiuni. Speranța de viață pentru o persoană bolnavă de SIDA în stadiul final, este de aproximativ 3 ani. Cu ajutorul terapiei antiretrovirală, HIV poate fi bine gestionat, iar speranța de viață poate fi aproape aceeași cu cineva care nu a contractat HIV.

Ce reprezintă SIDA?

SIDA reprezintă o afecțiune care se poate dezvolta la persoanele infectate cu virusul HIV. Este cel mai avansat stadiu al HIV. Infectarea cu virusul HIV nu înseamnă automat că 

HIV ucide celulele CD4. Adulții sănătoși au, în general, un număr de celule CD4 de 500 până la 1.600 pe milimetru cub. O persoană cu HIV a cărei număr de celule CD4 scade sub 200 pe milimetru cub va fi diagnosticată cu SIDA.

În cazul în care virusul HIV este lăsat netratat, acesta poate determina apariția SIDA, însă după câțiva ani. În prezent, nu există niciun tratament pentru SIDA, iar speranța de viață după diagnostic este de aproximativ 3 ani.

Acestă speranță de viață se poate scurta dacă persoana dezvoltă o afecțiune severă. Cu toate acestea, tratamentul cu medicamente antiretrovirale pentru virusul HIV poate preveni dezvoltarea SIDA, conform studiilor.

Dacă SIDA se dezvoltă, înseamnă că sistemul imunitar este grav compromis, adică slăbit până la punctul în care nu mai poate răspunde cu succes împotriva afecțiunilor și infecțiilor.

Acest aspect determină persoana care trăiește cu SIDA să fie vulnerabilă la o gamă largă de boli, inclusiv:

• Pneumonie
• Tuberculoză
• Aftoasă orală, o afecțiune fungică la nivelul gurii sau gâtului
• Citomegalovirus (CMV), un tip de virus herpes
• Meningita criptococică, o afecțiune fungică în creier
• Toxoplasmoza, o afecțiune a creierului cauzată de un parazit
• Criptosporidioza, o afecțiune cauzată de un parazit intestinal
• Cancer, inclusiv sarcomul Kaposi (KS) și limfom

Speranța de viață scurtată legată de SIDA netratată nu este un rezultat direct al sindromului în sine. Mai degrabă, este rezultatul bolilor și complicațiilor care apar din cauza unui sistem imunitar slăbit de SIDA.

Recomandarea doctorului

Virusul HIV poate afecta în funcție de circumstanțe orice persoană.

Riscul de a contacta virusul HIV este relativ mare iar un rol important îl are evitarea așa-numitelor “activitați cu grad ridicat de risc”  precum folosirea drogurilor injectabile cu ace nesterile și schimbarea frecventă a partenerilor sexuali sau sexul neprotejat.

Este importantă cunoasterea trecutului sexual al partenerului, deoarece de la infecția cu HIV pot trece ani de zile până la declanșarea bolii SIDA. În tot acest interval de timp, persoana infectată cu HIV poate părea sănătoasă, fiind însă capabilă să transmită virusul.

În timp ce în prezent sunt în defasurare multiple studii în a descoperi un tratamnet eficient, singurul mod de apărare este schimbarea obiceiurilor personale, evitând activitațile cu nivel ridicat de risc și anume practicarea contactului sexual protejat și limitarea numărului de parteneri sexuali.

Dr. Diana-Maria Bodean

Cum poate fi diagnosticat SIDA / HIV?

Există câteva tipuri diferite de teste de sânge care pot fi efectuate pentru a determina dacă o persoană este sau nu infectată cu HIV:

• Screeningul de material genetic HIV – Acest test este mai probabil să depisteze boala inca din primele stadii ale acesteia.
• Testarea anticorpilor HIV – ELISA (testul imunosorbant legat de enzimă)

Aceste teste ar trebui să fie repetate ulterior dacă riscul este ridicat și ambele rezultate sunt negative, deoarece poate dura luni de zile pentru ca anticorpii să fie suficient de mari pentru a măsura.

Cum sunt tratate SIDA și HIV?

Deși nu a fost întotdeauna cazul, există acum medicamente disponibile pentru a ajuta la combaterea HIV:

• Inhibitori de fuziune – blochează intrarea virusului HIV în celulele organismului)
• Inhibitori de protează – previne multiplicarea acestuia de la copierea însăși în stadii târzii)
• Inhibitori RT – împiedică virusul să se copieze în stadii incipiente.
• HAART – terapie antiretrovirusă foarte activă

Utilizarea a trei sau mai multe medicamente în combinație pentru a trata simptomele HIV și SIDA.

Medicamentele sunt, de asemenea, utilizate pentru a trata infecțiile care pot apărea datorită suprimării sistemului imunitar.

Este important să vă asigurați-vă că luați toate medicamentele pe care vi le prescrie medicul, chiar dacă simptomele dispar!

Timp de recuperare

Nu există nici un tratament care să vindece HIV sau SIDA. Tratamentul este de a preveni dezvoltarea bolii și tratarea infecțiilor care pot apărea pe parcurs. Ca atare, nu putem vorbi cu exactitate despre timpul de recuperare al acestei boli.

Parteneri și Reinfectare

Este imperativ ca partenerii dvs. să fie informați despre starea dvs. de sănătate în privința virusului HIV (și, în anumite locuri, aveți o responsabilitate legală în acest sens), astfel încât să poată fi testate. Pentru a evita răspândirea virusului la alții, trebuie să va protejati în orice moment. pentru toate tipurile de relații sexuale.

Recurență

Timpul dintre starea inițială cand resimtim aparitia simptomelor HIV până la apariția simptomelor ulterioare poate varia de la luni de zile la mai mult de zece ani. În acel moment, multe dintre tratamente vor fi mult mai puțin eficiente, aproape chiar nefolositoare. Tratamentul trebuie început cât mai curând posibil pentru a menține calitatea vieții pacientului cât mai mult cu putinta. S-a demonstrat că pacienții care încetează să mai utilizeze medicamentele antivirale pot avea o reapariție a simptomelor acute HIV, dar acestea pot fi rezolvate prin reluarea tratamentului.

Simptomele HIV și SIDA

Simptomele pot apărea între o luna și 10 ani de la infecția cu acest virus.

Primele simptome care se manifestă sunt cele asemănătoare gripei, care apar, în general, în decurs de câteva luni de la expunere:

•    Febră
•    Durere de cap
•    Oboseală
•    Noduri limfatice lărgite
•    Adesea se confundă cu un alt virus

În general, există o perioadă de luni sau chiar ani în care simptomele nu sunt vizibile. În acest timp, virusul se înmulțește și atacă sistemul imunitar. Simptomele care se apar după această perioadă pot include:

1.    Ganglionii limfatici care stau umflati pentru o perioada lunga de timp
2.    Letargie
3.    Pierdere în greutate
4.    Febra și transpirația
5.    Infecții permanente cu drojdie (orală sau vaginală)
6.    Erupții persistente
7.    Boli inflamatorii pelvine care nu răspund la tratament
8.    Pierderea memoriei pe termen scurt

Transmisie

Virusul HIV este cel mai adesea contractat în timpul sexului:

•    Sex anal
•    Sex oral
•    Sexul vaginal

Alte metode de transmitere includ:

• Sânge infectat
• Ace contaminate
• Mama gravidă a copilului nenăscut

Transmiterea sexuală

HIV poate fi transmis prin sex penetrativ. Virusul nu se transmite, însă, foarte eficient, astfel încât riscul de infecție printr-un singur act sexual vaginal este scăzut. S-a raportat că transmiterea prin sex anal este de 10 ori mai mare decât cea prin sex vaginal. 

O persoană cu o infecție cu transmitere sexuală netratată, care implică, în special, ulcerații are în medie, de șase până la de 10 ori mai multe șanse să transmită sau să dobândească HIV în timpul actului sexual.

Sexul oral este considerat o activitate sexuală cu risc scăzut în ceea ce privește transmiterea HIV. Atunci când o persoană care trăiește cu HIV se tratează cu terapia antiretrovirală, aceasta nu mai este infecțioasă.

Transmiterea prin împărțirea acelor și seringilor

Reutilizarea sau partajarea acelor sau seringilor reprezintă un mod extrem de eficient de transmitere al virusului HIV. 

Riscul de transmitere poate fi redus substanțial în rândul persoanelor care injectează medicamente folosind mereu ace și seringi noi, de unică folosință, sau sterilizând în mod corespunzător acele și seringile reutilizabile.

Transmiterea mamă-copil

HIV poate fi transmis unui sugar în timpul sarcinii, travaliului, nașterii și alăptării. 

În general, există un risc de 15-30% de transmitere de la mamă la copil înainte și în timpul nașterii. O serie de factori influențează riscul de infecție, în special încărcătura virală a mamei la naștere (cu cât este mai mare sarcina, cu atât este mai mare riscul).

Transmiterea de la mamă la copil după naștere poate avea loc prin alăptare. Șansele de transmitere a HIV la un copil sunt foarte mici dacă mama este în tratament antiretroviral în timpul sarcinii și alăptării.

Transmiterea prin transfuzie de sânge

Există un risc ridicat (mai mare de 90%) de a dobândi HIV prin transfuzie de sânge și produse din sânge infectate.

Cu toate acestea, implementarea standardelor de siguranță a transmiterii sângelui asigură furnizarea de sânge și de produse sanguine sigure, adecvate și de bună calitate pentru toți pacienții care necesită transfuzie.

Siguranța sângelui include testarea sângelui donat pentru HIV și pentru alți agenți patogeni transmisibili de sânge, precum și selecția adecvată a donatorilor.

Complicaţiile

Virusului HIV, mai ales dacă este lăsat netratat, poate face o persoană vulnerabilă la o serie de infecții:

• Bacteriene

1.    Pneumonie bacteriană
2.    Mycobacterium aviumcomplex (MAC)
3.    Tuberculoza (tuberculoza)
4.    Salmoneloza
5.    Angiomatoza bacilară

• Virale

1. Cytomegalovirusul (CMV)
2. Hepatita virala
3. Virusul herpes simplex (HSV)
4. Papilomavirusul uman (HPV)
5. Leucoencefalopatia multifocală progresivă (PML)

• Fungice

1. Candidoza
2. Meningită criptococică

• Parazitar

1. Pneumocystis carinii pneumonie (PCP)
2. Toxoplasmoza
3. Criptosporidioza

• Cancer

1. Sarcomul Kaposi
2. Limfomul non-Hodgkin

• Alte complicații – Complicații neurologice

Legături utile: Uniunea Naţională a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA 

Întrebări frecvente despre HIV și SIDA

Dr. Diana-Maria Bodean ⬤

Medic Specialist – Obstetrică-Ginecologie

• Specializare: Obstetrică-Ginecologie
• Supra-specializări: Ultrasonografie în obstetrică și ginecologie, colposcopie, histeroscopie, laparoscopie
• Peste 7 ani experiență
• A ajutat peste 55 de oameni pe Medic Chat
• Feedback excelent
• Răspunsuri între 6-10 ore
• Peste 5 testimoniale

“Mulțumesc de răspuns,imi este de foarte mare ajutor.” (Ana)

“Răspunsuri detaliate care m-au ajutat! Vă mulțumesc!” (Teodora)

  Scrie-i o întrebare