Bronhodilatatoare

Publicat pe 21 iulie 2020

Actualizat pe 20 iulie 2021

Bronhodilatatoarele sunt un tip de medicamente care facilitează respirația prin relaxarea mușchilor din plămâni și lărgirea căilor respiratorii (bronhiilor).

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

Sunt adesea folosite pentru a trata afecțiuni pe termen lung în care căile respiratorii devin înguste și inflamate, cum ar fi:

• astm – o afecțiune pulmonară comună cauzată de inflamația căilor respiratorii;
• boli pulmonare obstructive cronice (BPOC) – un grup de afecțiuni pulmonare, de obicei cauzate de fumat, care îngreunează respirația.

Bronhodilatatoarele pot fi:

• cu acțiune de scurtă durată- utilizate ca ajutor pe termen scurt pentru atacuri bruște, neașteptate, de respirație;
• cu acțiune îndelungată – utilizate în mod regulat, pentru a ajuta la controlul respirației în astm și BPOC și pentru a crește eficacitatea corticosteroizilor în astm, conform unor studii.

Bronhodilatatoarele și corticosteroizii

Corticosteroizii inhalatori sunt principalul tratament pentru a reduce inflamația și a preveni apariția crizelor de astm.

Unele persoane pot beneficia, de asemenea, de administrarea bronhodilatatoarelor pentru a menține căile respiratorii deschise și pentru a spori efectele corticosteroizilor.

Bronhodilatatoarele cu acțiune îndelungată nu trebuie luate niciodată fără corticosteroizi.

În BPOC, tratamentul inițial este cu bronhodilatatoare cu acțiune scurtă sau lungă, cu corticosteroizi adăugați în unele cazuri severe.

Tratamentul cu corticosteroizi și bronhodilatatoare poate necesita utilizarea inhalatoarelor separate, dar în cele mai multe cazuri aceste medicamente sunt furnizate împreună în inhalatoare unice.

Tipuri de bronhodilatatoare

Cele mai utilizate bronhodilatatoare sunt:

• beta2-agoniști – cum ar fi salbutamolul, salmeterolul, formoterolul și vilanterolul
• anticolinergice – cum ar fi ipratropium, tiotropium, aclidinium și glycopyrronium;
• teofilină.

Beta2-agoniștii și anticolinergicii sunt disponibili atât în forme cu acțiune scurtă, cât și cu acțiune îndelungată, în timp ce teofilina este disponibilă doar într-o formă cu acțiune îndelungată.

Beta2-agoniștii

Beta2-agoniștii sunt folosiți atât pentru astm, cât și pentru BPOC, deși unele tipuri sunt disponibile numai pentru BPOC.

De obicei, sunt inhalați folosind un inhalator de mână mic, dar pot fi disponibile și sub formă de tablete sau sirop.

Pentru simptome bruște, severe, pot fi, de asemenea, injectate sau nebulizate.

Nebulizatorul este un compresor care transformă medicația lichidă în aburi fini, permițând inhalarea unei doze mari de medicament printr-un aparat bucal sau mască de față.

Beta2-agoniștii acționează stimulând receptorii numiți receptori beta-2 din mușchii care aliniază căile respiratorii, ceea ce îi determină să se relaxeze și să permită extinderea (dilatarea) căilor respiratorii.

Aceștia trebuie utilizați cu precauție la persoanele cu:

• tiroidă hiperactivă (hipertiroidism) – o afecțiune care apare atunci când există prea mult hormon tiroidian în organism;
• boli cardiovasculare – afecțiuni care afectează inima sau vasele de sânge;
• bătăi de inimă neregulate (aritmie);
• hipertensiune arterială;
• diabet – o afecțiune pe tot parcursul vieții care crește nivelul de zahăr din sânge peste limitele normale.

În cazuri rare, beta2-agoniștii pot înrăutăți unele dintre simptome și pot aduce posibile complicații ale acestor afecțiuni.

Anticolinergicele

Anticolinergicele (cunoscute și sub numele de antimuscarinice) sunt utilizate în principal pentru tratarea BPOC, dar câteva pot fi utilizate și pentru astm. De obicei, sunt administrate cu ajutorul unui inhalator, dar pot fi nebulizate pentru a trata simptomele bruște și severe.

Anticolinergicele determină extinderea căilor respiratorii prin blocarea nervilor colinergici. Acești nervi eliberează substanțe chimice care pot determina mușchii care căptușesc căile respiratorii să se contracte.

Acestea trebuie utilizate cu precauție la persoanele cu:

• creșterea benignă a prostatei – unde prostata se mărește, ceea ce poate afecta modul în care se produce micțiunea;
• o obstrucție de ieșire a vezicii urinare – orice afecțiune care afectează fluxul de urină din vezică, cum ar fi pietrele vezicii urinare sau cancerul de prostată;
• glaucomul- o acumulare de presiune în ochi.

Dacă aveți o mărire benignă a prostatei sau o obstrucție de ieșire a vezicii urinare, anticolinergicele pot cauza probleme, cum ar fi dificultatea de a urina și de a nu vă putea goli complet vezica.

Glaucomul se poate agrava dacă medicamentele anticolinergice intră din greșeală în ochi.

Teofilina

Teofilina este luată de obicei sub formă de tabletă sau capsulă, dar o versiune diferită numită aminofilină poate fi administrată direct intravenos dacă simptomele sunt severe.

Nu este foarte clar modul de funcționare al teofilinei, dar pare să reducă orice inflamație din căile respiratorii, pe lângă relaxarea mușchilor care le căptușesc. Efectul teofilinei este mai slab decât al altor bronhodilatatori și corticosteroizi. De asemenea, este mai probabil să provoace reacții adverse, de aceea este adesea utilizat doar alături de aceste medicamente dacă nu sunt suficient de eficiente.

Teofilina trebuie utilizată cu precauție la persoanele cu:

• tiroidă hiperactivă;
• boli cardiovasculare;
• probleme hepatice – cum ar fi boli hepatice;
• tensiune arterială crescută;
• răni deschise care se dezvoltă pe mucoasa stomacului (ulcere stomacale);
• o afecțiune care afectează creierul și provoacă crize repetate (epilepsie).

Teofilina poate înrăutăți aceste condiții. La persoanele cu probleme hepatice, poate duce uneori la acumularea de medicamente periculoase în organism.

Alte medicamente pot provoca, de asemenea, o acumulare anormală a teofilinei în organism. Acest lucru ar trebui să fie întotdeauna verificat de către medic. De asemenea, persoanele în vârstă pot avea nevoie de monitorizare suplimentară în timpul administrării teofilinei.

Efecte secundare

Bronhodilatatoarele pot provoca uneori reacții adverse, deși acestea sunt de obicei ușoare sau de scurtă durată. Efectele secundare ale bronhodilatatoarelor pot varia, în funcție de medicația specifică pe care o luați.

Citiți prospectul care însoțește medicamentul, pentru a vedea care sunt efectele secundare specifice, sau întrebați medicul privind aceste aspecte. Pentru a verifica prospectul medicamentrului puteți intra și online, un exemplu de astfel de locație fiind PCFarm – site cu prospecte medicale.

Beta2-agoniștii

Principalele reacții adverse ale beta2-agoniștilor (de exemplu salbutamolul) includ:

• tremur – în special în mâini;
• tensiune nervoasă;
• dureri de cap;
• bătăi cardiace bruște (palpitații);
• crampe musculare.

Aceste reacții adverse adesea se ameliorează sau dispar complet după ce utilizați beta2-agoniștii timp de câteva zile sau săptămâni.

Consultați medicul dacă efectele secundare persistă, deoarece este posibil ca doza dvs. să fie ajustată.

Reacțiile adverse mai grave sunt rare, dar pot include blocarea căilor respiratorii (bronhospasm paradoxal).

Dozele excesive pot provoca atacuri cardiace și un nivel sever redus de potasiu în sânge (hipokalemie).

Anticolinergicele

Principalele efecte secundare ale anticolinergicelor (precum ipratropium) includ:

• gura uscată;
• constipație;
• tuse;
• dureri de cap.

Efectele secundare mai puțin frecvente includ:

• greaţă;
• arsuri;
• dificultăți de înghițire (disfagie);
• palpitații;
• iritarea gâtului;
• dificultate la urinare.

Dacă aveți glaucom, s-ar putea ca acesta să se înrăutățească dacă medicamentele ajung accidental în ochi atunci când utilizați un inhalator sau un nebulizator.

Teofilina

Teofilina poate provoca reacții adverse grave dacă se acumulează prea mult în corp.

De obicei, va trebui să faceți teste de sânge regulate în timpul tratamentului pentru a vă asigura că nivelul de teofilină din corp este în limitele normale.

Persoanele în vârstă sunt mai expuse riscului de a dezvolta reacții adverse de la teofilină, deoarece organismul lor întâmpină dificultăți în a-l elimina din corp.

Principalele efecte secundare ale teofilinei includ:

• greață și vărsături;
• diaree;
• palpitații;
• bătăi rapide ale inimii (tahicardie);
• o bătăi de inimă neregulate (aritmie);
• dureri de cap;
• probleme cu somnul (insomnie).

Consultați medicul dacă aveți oricare dintre aceste reacții adverse, deoarece poate fi necesar ca doza dvs. să fie revizuită.

Raportarea efectelor secundare

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANM) vă pune la dispoziție un site în care puteți raporta efectele adverse nevorite ale medicamentelor pe care le administrați.

Acesta este doar cu aspect informativ, pentru rezolvarea efectelor adverse de care suferiți este necesar să discutați în cel mai scurt timp cu medicul.

Sarcina și alăptarea

În majoritatea cazurilor, bronhodilatatoarele trebuie administrate în mod normal în timpul sarcinii sau alăptării.

Vorbiți cu medicul de familie dacă utilizați regulat bronhodilatatoare și sunteți pe cale să aveți un copil sau credeți că puteți fi însărcinată. Sarcina vă poate afecta astmul, de aceea este important să continuați să luați medicația și să o monitorizați în mod regulat pentru a vă asigura că starea este controlată.

Interacțiunea cu alte medicamente

Bronhodilatatoarele pot interacționa cu alte medicamente, ceea ce ar putea afecta modul de funcționare sau crește riscul de reacții adverse.

Unele dintre medicamentele care pot interacționa cu bronhodilatatoarele (în special teofilina) includ:

• unele diuretice – tip de medicamente care ajută la eliminarea lichidului din organism;
• unele antidepresive – incluzând inhibitori de monoaminoxidază (MAOI) și antidepresive triciclice (TCA);
• digoxina – medicament utilizat pentru tratarea aritmiilor;
• benzodiazepine – tip de sedativ care poate fi uneori utilizat ca tratament de scurtă durată pentru anxietate sau probleme de somn (insomnie);
• litiu – medicament utilizat pentru a trata depresia severă și tulburările bipolare;
• chinolone – tip de medicamente cu antibiotice.

Aceasta nu este o listă completă a tuturor medicamentelor care pot interacționa cu bronhodilatatoare și nu toate aceste interacțiuni se aplică fiecărui tip de bronhodilatator. Citiți întotdeauna cu atenție prospectul care însoțește medicamentul.

Întrebări frecvente despre bronhodilatatoare

[1] NHS

Articol redactat de Adrian Stoianovici