Traheostomie

Publicat pe 21 octombrie 2020

Actualizat pe 26 noiembrie 2024

Traheostomia este o procedură medicală, temporară sau permanentă, care presupune crearea unei incizii la nivelul gâtului pentru a plasa un tub în trahee, prin care se va realiza procesul de respirație. Incizia se realizează, de obicei, sub corzile vocale.

Ai nelămuriri cu privire la cazul tău?

Întreabă unul dintre cei peste 400 de doctori online

Rapid și ușor. Doctori verificați. Confidențial și anonim.

Scrie o întrebare

De ce se efectuează o traheostomie?

Traheostomia se efectuează din mai multe motive, dar în toate cazurile căile respiratorii sunt restricționate. Se poate realiza de urgență, în momentul în care căile respiratorii sunt blocate. Traheostomia poate fi realizată și atunci când o afecțiune sau altă problemă medicală determină imposibilitatea respirației normale, conform studiilor.

Condițile și afecțiunile care pot necesita o traheostomie includ:

• anafilaxie
• defecte congenitale ale căilor respiratorii
• arsuri ale căilor respiratorii prin inhalarea materialului coroziv
• cancer la gât
• boli pulmonare cronice
• comă
• disfuncție diafragmatică
• arsuri faciale sau intervenții chirurgicale
• infecţiii
• leziuni ale laringelui sau laringectomie
• vătămarea peretelui toracic
• nevoia de suport respirator sau ventilator prelungit
• obstrucționarea căilor respiratorii de către un corp străin
• apnee obstructivă în somn
• paralizia mușchilor folosiți la înghițire
• leziuni severe la nivelul gâtului sau gurii
• tumori
• paralizia cordului vocal

Majoritatea traheotomiilor se efectuează într-un spital sau intr-o clinică medicală. Cu toate acestea, în caz de urgență, poate fi necesară realizarea procedurii în locul în care se află persoana care are dificultăți respiratorii, cum ar fi la locul accidentului.

Traheotomiile de urgență sunt dificil de realizat și prezintă un risc crescut de complicații. O procedură asemănătoare, dar mai puțin riscantă, care este utilizată în cazuri urgente, este cricotirotomia. Această procedură creează o incizie direct în laringe. De îndată ce o persoană este transferată la spital și stabilizată, o cricotirotomie este înlocuită de o traheostomie, dacă este nevoie de asistență respiratorie pe termen lung.

Riscurile unei traheostomii

Fiecare procedură medicală în care apar incizii prezintă riscul de infecție și sângerare excesivă. Există, de asemenea, șansa unei reacții alergice la anestezie, deși acest lucru se întâmplă rar. Anunțați medicul dacă ați mai prezentat reacții alergice la anestezie în trecut.

Riscurile specifice ale unei traheostomii includ:

• afectarea glandei tiroide
• eroziunea traheei
• colaps pulmonar
• țesut cicatricial în trahee

Complicațiile pe termen lung sunt mai probabile atunci când traheostomia durează o perioadă mai îndelungată. Aceste complicații includ:

• obstrucția tubului de traheostomie
• deplasarea tubului de traheostomie din trahee
• deteriorarea, cicatrizarea sau îngustarea traheei
• dezvoltarea unui pasaj anormal între trahee și esofag (fistula traheoesofagiană), care poate crește riscul intrării fluidelor sau a alimentelor în plămâni
• dezvoltarea unui pasaj între trahee și artera care furnizează sânge brațului drept și părții drepte a capului și gâtului (fistula traheoinominată), care poate duce la sângerări posibil fatale
• infecție în jurul traheostomiei sau infecție în trahee și tuburi bronșice (traheobronșită) și plămâni (pneumonie)
  
  Dacă aveți nevoie, totuși, de traheostomie, după ce ați părăsit spitalul, va trebui să vă programați regulat pentru monitorizarea posibilelor complicații. De asemenea, veți primi instrucțiuni despre momentul în care ar trebui să vă contactați medicul, cum ar fi:

• sângerări la locul traheostomiei sau din trahee
• dificultăți de respirație prin tub
• durere sau o schimbare a nivelului de confort
• roșeață sau umflături în jurul traheostomiei
• schimbarea poziției tubului de traheostomie

Ce se întâmplă în timpul procedurii?

Traheotomia este cel mai frecvent efectuată într-o sală de operații, folosind anestezie generală. Un anestezic local pentru amorțirea gâtului este utilizat doar dacă medicul este îngrijorat de faptul că aveți căile respiratorii compromise sau dacă procedura se realizează de urgență în altă zonă a spitalului.

Tipul procedurii la care sunteți supus depinde de motivul pentru necesitatea traheostomie. Există în esență două opțiuni:

• Traheostomia chirurgicală – poate fi efectuată într-o sală de operații sau într-o cameră de spital. Chirurgul face, de obicei, o incizie orizontală prin piele în partea inferioară a gâtului. Mușchii din jur sunt trași cu atenție înapoi și o mică porțiune a glandei tiroide este tăiată, expunând traheea. Într-un punct specific al traheei, lângă baza gâtului, chirurgul creează o gaură de traheostomie.
• Traheostomia minim invazivă – medicul realizează o mică incizie în apropierea bazei gâtului. O lentilă specială este alimentată prin cavitatea bucală. astfel încât, chirurgul să poată vedea interiorul gâtului. Folosirea lentilei permite chirurgului să ghidează un ac în trahee pentru a crea incizia, apoi o extinde la dimensiunea adecvată pentru tub.
  
  Pentru ambele proceduri, chirurgul introduce un tub de traheostomie în cavitatea bucală. O protecție de gât este atașată de partea frontală a tubului și, astfel, îl împiedică să alunece din cavitatea bucală.

Ce se întâmplă după procedură?

Probabil că veți petrece câteva zile în spital pe măsură ce organismul dvs. se vindecă. În acest timp, veți învăța abilități necesare pentru menținerea și gestionarea traheostomiei:

• Îngrijirea tubului de traheostomie. Veți învăța cum să vă curățați și să vă schimbați tubul de traheostomie pentru a preveni infecția și pentru a reduce riscul de complicații. Veți aplica aceste informații atâta timp cât aveți o traheostomie.
• Vorbirea. În general, traheostomia împiedică vorbirea, deoarece aerul expirat iese prin deschiderea traheostomiei, nu prin caseta vocală. Cu toate acestea, există dispozitive și tehnici pentru redirecționarea fluxului de aer necesar pentru vorbire. În funcție de tipul tubului, lățimea traheei și starea casetei vocale, este posibil să puteți vorbi cu tubul aflat în poziție. Dacă este necesar, un logoped, împreună cu o asistentă antrenată în îngrijirea traheostomiei vă pot sugera opțiuni de comunicare și vă pot ajuta să învățați să vă folosiți din nou vocea.
• Alimentația. În timp ce vă vindecați, înghițirea va fi dificilă. Veți primi substanțe nutritive printr-o linie intravenoasă introdusă în venă, printr-un tub de alimentare care va trece prin gură sau nas sau un tub introdus direct în stomac. Când sunteți pregătit să mâncați din nou, trebuie să colaborați cu un logoped, care vă poate ajuta să vă recâștigați forța musculară și coordonarea necesară pentru înghițire.
• Respirația. Aerul pe care îl respirați va fi mult mai uscat deoarece nu mai trece prin nas și prin gâtul umed înainte de a ajunge la plămâni. Acest lucru poate provoca iritații, tuse și exces de mucus care iese din traheostomie. Aplicarea unor cantități mici de soluție salină direct în tubul de traheostomie, conform instrucțiunilor, poate ajuta la relaxarea secrețiilor. Tratamentul cu nebulizator salin poate ajuta, de asemenea. Un umidificator sau purificator de aer umezește aer dintr-o cameră.
• Gestionarea altor efecte. Medicul vă va arăta modalități de îngrijire a altor efecte frecvente legate de traheostomie. De exemplu, puteți învăța să utilizați o mașină de aspirație pentru a vă ajuta să eliminați secrețiile din gât sau căile respiratorii.

Rezultate

În majoritatea cazurilor, traheostomia este temporară, oferind o alternativă de respirație până când afecțiunile sunt rezolvate. Dacă trebuie să rămâneți conectat la un ventilator pe termen nelimitat, traheostomia este adesea cea mai bună soluție permanentă.

Medicul vă stabili când este adecvat să scoateți tubul de traheostomie. Incizia se poate închide și vindeca de una singură sau poate fi închisă chirurgical.

[1] MayoClinic [2] Healthline

Articol redactat de Adrian Stoianovici