Publicat pe 18 februarie 2025
Actualizat pe 18 februarie 2025
Tantrum-ul este ca o furtună interioară, dar trebuie să o lăsăm să treacă, să se manifeste, în timp ce noi, ca adulți, dăm dovadă de înțelegere, empatie, dar şi de fermitate.
/150x150/doctors/y3G7Yd26vPNof2mcy/y3G7Yd26vPNof2mcy-712-thumb)
Te-ai întrebat adesea cum să gestionezi un tantrum al copilului la 2-3 ani. Este dificil, dar nu imposibil. Crizele de furie ale celor mici sunt un fenomen normal în dezvoltarea lor, dar cum le facem față fără să ne pierdem răbdarea?
În jurul vârstei de 2-3 ani sau chiar mai devreme, se intensifică aceste tantrum-uri care ne fac să ne întrebăm unde am greșit noi ca părinți. Începând cu această vârstă, copilul este mai conștient de propria persoană și de mediul înconjurător, dar și de ceea ce poate face, mai ales de ceea ce poate obține.
Copilul mic își dorește să exploreze, să decidă, să se afirme sau să se opună autorității noastre. Marea majoritate a copiilor trec prin această perioadă dificilă, însă o trăiesc la intensități diferite, iar de cele mai multe ori apar comportamente greu de suportat atât pentru copii, cât și pentru părinți. Aceste crize îi fac pe părinţi să-şi piardă răbdarea, îi sperie, ba chiar îi obosesc manifestările repetate ale copiilor deveniți mici tirani, răspunzând adesea într-un mod agresiv și ineficient. Momentele tensionate sunt greu de gestionat dacă nu înțelegem ce se întâmplă și nu știm cum să ne calmăm copilul supărat.
Conținut
Ce observăm la un copil în timpul unui tantrum (criză de furie)?
Iată câteva comportamente specifice:
- țipă
- mușcă
- aruncă lucruri
- refuză vehement orice i se oferă
- se trântește pe jos
- lovește părintele sau alți copii
- plâns puternic
Este important de menționat că aceste reacții nu sunt o formă de manipulare sau un comportament intenționat pentru a-i enerva pe părinți. Copiii mici nu au capacitatea de a-și regla emoțiile, iar tantrum-urile sunt modul lor natural de refulare.
De ce reacționează așa copilul? Care sunt principalele cauze ale tantrum-urilor?
- oboseală
- lipsa somnului
- foame
- suprastimularea copilului
- frustrare
- program haotic
- imaturitate emoțională, căci este mic și încă nu știe cum să-și gestioneze emoțiile negative care îl copleșesc
- schimbări bruște în mediul său
- incapacitatea de a comunica prin cuvinte ceea ce dorește
- limite impuse de părinți (ex: nu a primit înghețată în parc)
Cum putem să-i ajutăm?
Iată câteva soluții eficiente ce pot fi aplicate pas cu pas:
- Rămânem calmi atunci când copilul se comportă ca o furtună. Reacțiile noastre exagerate pot intensifica criza. Respirația profundă și vorbirea cu o voce blândă pot ajuta la detensionarea situației.
- Creăm o rutină zilnică a copilului, pentru a putea anticipa modul în care se desfășoară programul zilnic. Copiii se simt mai în siguranță atunci când știu la ce să se aștepte.
- Încercăm să identificăm emoția copilului sau nevoia sa din spatele comportamentelor nepotrivite. De exemplu, dacă este frustrat că nu poate face ceva singur, putem oferi ajutor și încurajare.
- Ne asigurăm că nevoile de bază ale copilului sunt îndeplinite. Un copil odihnit și hrănit este mai puțin predispus la astfel de crize.
Tactici punctuale care pot fi de folos în crize de furii:
- Oferim copilului opțiuni pentru a-l face să simtă că are control asupra unor aspecte ale vieții sale (Ex: „Vrei tricoul roșu sau albastru?” în loc de „Pune-ți tricoul acum!”).
- Aplicăm tehnica „timpului de liniștire” – nu ca o pedeapsă, ci ca un moment în care copilul să se calmeze într-un loc confortabil cu o jucărie preferată.
- Exersăm recunoașterea și exprimarea emoțiilor. Îi putem spune: „Înțeleg că ești supărat pentru că nu ai primit jucăria, dar putem încerca altceva împreună.”
- Evităm să cedăm crizelor, pentru că astfel copilul va învăța că tantrum-urile sunt un mijloc eficient de a obține ce își dorește.
De ce să apelez la un specialist în parenting?
Iată câteva beneficii ale consultanței pentru copii și părinți:
- pentru a înțelege în detaliu caracteristicile perioadei prin care trece copilul;
- pentru a ne familiariza cu tehnici eficiente de abordare a crizelor de furie şi a situaţiilor dificile;
- pentru îmbunătățirea relației copil-părinte;
- pentru diminuarea emoțiilor de frică, de vinovăție că îi putem face rău copilului prin comportamentul nostru;
- pentru sfaturi personalizate, întrucât fiecare copil este diferit, are o personalitate proprie, la fel și familia sa;
- pentru gestionarea stresului parental, întrucât creșterea unui copil ne poate copleși, iar suportul emoțional oferit de specialist ne ajută sa ne simțim în siguranţă şi să putem face față provocărilor;
- pentru a identifica unde greșim ca părinți și cum putem gestiona lucrurile mai bine pentru copii.
În concluzie, un specialist în parenting nu este doar un sprijin pentru părinții care au probleme cu copiii lor, ci și pentru familiile care își doresc o stare de bine, să-și îmbunătățească abilitățile de părinte și să creeze un mediu familial armonios și sănătos.
